DUHORÍ, duhoresc, vb. IV. Intranz. (Rar) A duhni (1), a puți. – Din duhoare.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de ana_zecheru | Semnalează o greșeală | Permalink

DUHORÍ vb. v. duhni, mirosi, puți.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

duhorí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. duhorésc, imperf. 3 sg. duhoreá; conj. prez. 3 sg. și pl. duhoreáscă
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

DUHOÁRE, duhori, s. f. Miros urât și greu; putoare. ♦ Atmosferă viciată, aer greu (dintr-un spațiu închis). – Probabil contaminație între duh și [put]oare.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de ana_zecheru | Semnalează o greșeală | Permalink

DUHOÁRE ~óri f. 1) Miros greu, neplăcut; putoare. 2) Aer închis, greu de respirat; nădușală. [Sil. du-hoa-] /duh + [put]oare
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

DUHOÁRE s. v. putoare.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

Duhoare ≠ mireasmă, parfum
Sursa: Antonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

duhoáre s. f., g.-d. art. duhórii; pl. duhóri
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

duhoáre f., pl. orĭ (d. duh. V. și tihoare). Emanațĭune (suflare) puturoasă: duhoare de vin, de hoĭt.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink