2 intrări

23 de definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

DUHORI, duhoresc, vb. IV. Intranz. (Rar) A duhni (1), a puți. – Din duhoare.

DUHORI, duhoresc, vb. IV. Intranz. (Rar) A duhni (1), a puți. – Din duhoare.

duhori vi [At: VLAHUȚĂ, D. 239 / V: ~rî / Pzi: ~resc / E: duhoare] (Rar) A duhni.

DUHORI, duhoresc, vb. IV. Intranz. (De obicei urmat de determinări introduse prin prep. «a») A duhni. Două luni zăcuse în murdărie... nespălat și duhorind. C. PETRESCU, Î. II 226. Unchiul lor... avea o figură idioată și duhorea a rachiu, ca o velniță. VLAHUȚĂ, O. A. III 144.

DUHOARE, duhori, s. f. Miros urât și greu; putoare. ♦ Atmosferă viciată, aer greu (dintr-un spațiu închis). – Contaminare între duh și [put]oare.

duhoare sf [At: ANON. CAR. / Pl: ~ori / E: duh + (put)oare] 1 Emanație rău mirositoare răspândită de ceva sau cineva. 2 Atmosferă viciată dintr-un spațiu închis. 3 (Reg) Spumă rău mirositoare pe care inundația o scoate la suprafața apei. 4 (Reg) Dogoare.

DUHOARE, duhori, s. f. Miros urât și greu; putoare. ♦ Atmosferă viciată, aer greu (dintr-un spațiu închis). – Probabil contaminație între duh și [put]oare.

DUHOARE, duhori, s. f. Miros greu și urît; putoare. Venea de undeva o duhoare grozavă de țarcuri de porci. DUMITRIU, N. 33. Onufrie își apucă între degete nasul încrețit de-o duhoare grea de gaz răzbătînd din fîn. CAMILAR, TEM. 181. Deschide ușa și intră. O duhoare grea și încropită o izbi în față. VLAHUȚĂ, O. A. 135. ♦ Atmosferă viciată, aer greu. Ca să nu piardă rîndul la muncă, mulți rămîneau noaptea pe loc, sforăind pînă la ziuă pe scaune, rezemați în coate la mesele de lemn, în duhoarea cafenelelor din port. BART, E. 288.

DUHOARE ~ori f. 1) Miros greu, neplăcut; putoare. 2) Aer închis, greu de respirat; nădușală. [Sil. du-hoa-] /duh + [put]oare

duhoare f. miros urît: un sânge mohorît și de rea duhoare ISP. [Derivat din duh, în sens de suflare grea].

duhoáre f., pl. orĭ (d. duh. V. și tihoare). Emanațĭune (suflare) puturoasă: duhoare de vin, de hoĭt.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

duhori (a ~) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. duhoresc, 3 sg. duhorește, imperf. 1 duhoream; conj. prez. 1 sg. să duhoresc, 3 să duhorească

duhori (a ~) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. duhoresc, imperf. 3 sg. duhorea; conj. prez. 3 să duhorească

duhori vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. duhoresc, imperf. 3 sg. duhorea; conj. prez. 3 sg. și pl. duhorească

duhoare s. f., g.-d. art. duhorii; pl. duhori

duhoare s. f., g.-d. art. duhorii; pl. duhori

duhoare s. f., g.-d. art. duhorii; pl. duhori

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

DUHORI vb. v. duhni, mirosi, puți.

DUHOARE s. infecție, împuțiciune, miasmă, putoare, (livr.) fetiditate, (înv.) duh, smreduire. (Simțea o ~ insuportabilă.)

Intrare: duhori
verb (V401)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • duhori
  • duhorire
  • duhorit
  • duhoritu‑
  • duhorind
  • duhorindu‑
singular plural
  • duhorește
  • duhoriți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • duhoresc
(să)
  • duhoresc
  • duhoream
  • duhorii
  • duhorisem
a II-a (tu)
  • duhorești
(să)
  • duhorești
  • duhoreai
  • duhoriși
  • duhoriseși
a III-a (el, ea)
  • duhorește
(să)
  • duhorească
  • duhorea
  • duhori
  • duhorise
plural I (noi)
  • duhorim
(să)
  • duhorim
  • duhoream
  • duhorirăm
  • duhoriserăm
  • duhorisem
a II-a (voi)
  • duhoriți
(să)
  • duhoriți
  • duhoreați
  • duhorirăți
  • duhoriserăți
  • duhoriseți
a III-a (ei, ele)
  • duhoresc
(să)
  • duhorească
  • duhoreau
  • duhori
  • duhoriseră
duhorî
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
duhuri
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: duhoare
substantiv feminin (F116)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • duhoare
  • duhoarea
plural
  • duhori
  • duhorile
genitiv-dativ singular
  • duhori
  • duhorii
plural
  • duhori
  • duhorilor
vocativ singular
plural
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

duhori, duhorescverb

  • 1. rar A duhni. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Două luni zăcuse în murdărie... nespălat și duhorind. C. PETRESCU, Î. II 226. DLRLC
    • format_quote Unchiul lor... avea o figură idioată și duhorea a rachiu, ca o velniță. VLAHUȚĂ, O. A. III 144. DLRLC
etimologie:
  • duhoare DEX '98 DEX '09

duhoare, duhorisubstantiv feminin

  • 1. Miros urât și greu. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Venea de undeva o duhoare grozavă de țarcuri de porci. DUMITRIU, N. 33. DLRLC
    • format_quote Onufrie își apucă între degete nasul încrețit de-o duhoare grea de gaz răzbătînd din fîn. CAMILAR, TEM. 181. DLRLC
    • format_quote Deschide ușa și intră. O duhoare grea și încropită o izbi în față. VLAHUȚĂ, O. A. 135. DLRLC
    • 1.1. Atmosferă viciată, aer greu (dintr-un spațiu închis). DEX '09 DEX '98 DLRLC
      sinonime: nădușeală
      • format_quote Ca să nu piardă rîndul la muncă, mulți rămîneau noaptea pe loc, sforăind pînă la ziuă pe scaune, rezemați în coate la mesele de lemn, în duhoarea cafenelelor din port. BART, E. 288. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.