dughenizare s. f. (com.; peiorativ) Înmulțirea dughenelor ◊ „[...] dughenizarea [...] s-a dezvoltat în eflorescență precum mucegaiul prin generație spontanee [...]” R.l. 5 XI 92 p. 3. ◊ „Mai multe cauze au determinat ceea ce unii au numit «dughenizarea» orașului.” Curierul rom. III 93 p. 13; v. și privatizare (1991) (din dugheană + -izare; R. Zafiu în Luc. 9 XII 92 p. 5)

dugheniza vb. refl. I (peior., des folosit după decembrie 1989) A se umple de dughene ◊ „Se dughenizează orașul [...] prin răspândirea spațiilor comerciale mici, improvizate, inestetice: dughenizarea Capitalei continuă.” Ad. 42/91 p. 7 (din dugheană + -iza; R. Zafiu în Luc. 9 XII 92 p. 5)

dughenizare, dughenizări s. f. (peior.) proces de invadare a spațiilor publice de către chioșcurile și magazinele micilor comercianți privatizați după 1989.

dugheniza, dughenizez v. t. (pub., peior. – d. micii comercianți) a amplasa o rulotă sau un chioșc într-un loc public, în vederea desfășurării unor activități comerciale.