9 definiții pentru duelgiu

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

DUELGIU, duelgii, s. m. (Înv.) Persoană care are mania de a se duela, care se duelează cu orice prilej. [Pr.: du-el-] – Duel + suf. -giu.

DUELGIU, duelgii, s. m. (Înv.) Persoană care are mania de a se duela, care se duelează cu orice prilej. [Pr.: du-el-] – Duel + suf. -giu.

duelgiu sm [At: ALECSANDRI, T. 520 / P: du-el~ / Pl: ~ii / E: duel + -giu] (Înv) 1 Persoană care se duelează cu orice prilej. 2 (Dep) Tânăr român progresist care a studiat (în special) în Franța Vz bonjurist.

DUELGIU, duelgii, s. m. (Învechit) 1. Duelist. D-lui boieriul e și duelgiu! ALECSANDRI, T. 1287. 2. Termen disprețuitor cu care, în jurul anului 1848, bătrînii reacționari denumeau pe tinerii progresiști. V. bonjurist. Cînd se mîniau [bătrînii] dădeau și ei tinerilor cîte-un ibrișin pe la nas, numindu-i: bonjuriști, duelgii, pantalonari. CREANGĂ, A. 153.

DUELGIU ~i m. înv. Persoană care are mania de a se duela; om pus pe dueluri. [Sil. du-el-] /duel + suf. ~giu

duelgiu m. alt nume dat bonjuriștilor (după obiceiul lor de a se bate în duel): duelgii... te amenință cu pistolul AL.

* duelgíŭ m. (d. duel și suf. turc. -giŭ), Fam. Duelist, spadasin. Bonjurist, revuluționar. – V. pantalonar.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

duelgiu (înv.) (desp. du-el-) s. m., art. duelgiul; pl. duelgii, art. duelgiii (desp. -gi-ii)

duelgiu (înv.) (du-el-) s. m., art. duelgiul; pl. duelgii, art. duelgiii (-gi-ii)

duelgiu s. m. (sil. du-el-), art. duelgiul; pl. duelgii, art. duelgiii (sil. -gi-ii)

Intrare: duelgiu
  • silabație: du-el-giu info
substantiv masculin (M69)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • duelgiu
  • duelgiul
  • duelgiu‑
plural
  • duelgii
  • duelgiii
genitiv-dativ singular
  • duelgiu
  • duelgiului
plural
  • duelgii
  • duelgiilor
vocativ singular
  • duelgiule
plural
  • duelgiilor
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

duelgiu, duelgiisubstantiv masculin

învechit
  • 1. Persoană care are mania de a se duela, care se duelează cu orice prilej. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: duelist
    • format_quote D-lui boieriul e și duelgiu! ALECSANDRI, T. 1287. DLRLC
  • 2. Termen disprețuitor cu care, în jurul anului 1848, bătrânii reacționari denumeau pe tinerii progresiști. DLRLC
    • format_quote Cînd se mîniau [bătrânii] dădeau și ei tinerilor cîte-un ibrișin pe la nas, numindu-i: bonjuriști, duelgii, pantalonari. CREANGĂ, A. 153. DLRLC
etimologie:
  • Duel + sufix -giu. DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.