DUÉL, dueluri, s. n. Luptă care se desfășoară (după un anumit cod) între două persoane înarmate, în prezența unor martori și care are drept scop tranșarea unui diferend personal. ♦ Luptă în care artileriile celor două armate inamice trag simultan una asupra celeilalte. ♦ Fig. Polemică vie care are loc între două persoane, două publicații etc. – Din fr. duel, lat. duellum.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de ana_zecheru | Semnalează o greșeală | Permalink

DUÉL ~uri n. 1) Luptă desfășurată după anumite reguli între două persoane înarmate, dintre care una cere rezolvarea unui diferend. 2) fig. Schimb viu de opinii sau replici între două părți adverse (persoane sau publicații); polemică. [Sil. du-el] /<fr. duel, lat. duellum
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

DUÉL s.n. Luptă cu armele între două persoane, dată în prezența unor martori fixați dinainte, în vederea lămuririi unui diferend. ♦ (Fig.) Luptă între două persoane, între două grupuri. [Pron. du-el. / cf. fr. duel, it. duello, lat. duellum – război].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

DUÉL s. n. 1. luptă cu armele între două persoane, dată în prezența unor martori fixați dinainte, în vederea lămuririi unui diferend. 2. ~ de artilerie = acțiune în care artileriile părților beligerante trag simultan una asupra celeilalte. 3. (fig.) luptă, dispută între două persoane, grupuri, publicații. (< fr. duel, lat. duellum)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

DUÉL s. (rusism înv.) poedinoc. (L-a provocat la ~.)
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

duél (duéluri), s. n. – 1. Luptă între două persoane înarmate. – 2. (Fig.) Polemică. Fr. duel. – Der. duela, vb. (rar, a se bate în duel); duelist, s. m., din fr.; duelgiu, s. m. (duelist).
Sursa: DER (1958-1966) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

duél s. n., pl. duéluri
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

* duél n., pl. urĭ și e (fr. duel, d. lat. duellum, variantă din bellum, războĭ). Luptă între doĭ oamenĭ, de ordinar cu sabĭa, floreta orĭ pistolu, în fața unor martorĭ. Luptă: duel de artilerie.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink