2 intrări
40 de definiții
din care- explicative (21)
- morfologice (8)
- relaționale (6)
- etimologice (1)
- specializate (4)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
dudăi2 v vz dudui
dudăi1 sm vz dudău
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
dúdăĭ V. duduĭ.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
DUDĂU, dudaie, s. n. (Bot.; pop.) Cucută; p. ext. (cu sens colectiv) buruieni, bălării. – Cf. magh. dudva.
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
DUDĂU, dudaie, s. n. (Bot.; pop.) Cucută; p. ext. (cu sens colectiv) buruieni, bălării. – Cf. magh. dudva.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de ana_zecheru
- acțiuni
DUDUI, dudui, vb. IV. 1. Intranz. (Despre pământ, clădiri, ferestre etc.; la pers. 3) A se zgudui, a se cutremura, a bubui (din cauza unor lovituri, explozii etc. repetate). 2. Intranz. (Despre motoare, mașini etc.; p. ext. despre ateliere, fabrici etc.; la pers. 3) A produce un zgomot sacadat. ♦ (Despre foc) A arde puternic și cu zgomot. 3. Tranz. (Înv. și reg.) A îmboldi, a îndemna (la mers); a alunga, a goni. – Formație onomatopeică.
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
dudac sn vz dudău
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
dudae sf vz dudău
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
dudauă sf vz dudău
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
dudău sn [At: DOSOFTEI, V. S. ap. TDRG / V: ~dac, ~dăi, ~deu sn, ~daie, ~dauă sf / Pl: ~daie, ~dăie, ~deie, ~ri / E: ns cf mg dudva] 1 (Bot; pop) Cucută (Conium maculatum). 2 (Bot; pop) Cicoare (Cichorium intybus). 3 (Bot; pop) Cânepă (Cannabis sativa). 4 (Bot; pop; csc) Bălării. 5 (Pop; îe) Cât hăul și ~ul Niciodată. 6 (Reg) Loc viran pe care cresc buruieni. 7 (Reg; îf dudăi) Putină fără fund pe care se întinde o piele pentru confecționarea buhaiului sau a tobei. 8 (Orn; reg) Cufundar (Gavia).
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
dudeu sn vz dudău
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
dudui [At: ANON. CAR. / V: ~dăi / Pzi: dudui / E: fo] 1 vi (D. pământ, clădiri, ferestre etc.) A se cutremura din cauza unor lovituri, explozii etc. repetate. 2-3 vi (Reg; îe) A veni (sau a umbla) ~ind A veni (sau a umbla) înfuriat. 4 vi (Îae) A fi în toane rele. 5 vi (D. motoare, mașini etc.; pex d. ateliere, fabrici etc.) A produce un zgomot sacadat. 6 vi (D. foc) A arde puternic și cu zgomot. 7 vi (D. surse de zgomote și fenomene ale naturii) A tuna. 8 vi A răsuna. 9 vt (Îrg) A îmboldi. 10 vt A alunga. 11 vt (Reg) A lua repede pe cineva. 12 vt A speria.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
DUDUI, dudui, vb. IV. 1. Intranz. (Despre pământ, clădiri, ferestre etc.; la pers. 3) A se zgudui, a se cutremura, a bubui (din cauza unor lovituri, explozii etc. repetate). 2. Intranz. (Despre motoare, mașini etc.; p. ext. despre ateliere, fabrici etc.; la pers. 3) A produce un zgomot sacadat. ♦ (Despre foc) A arde viu și cu zgomot. 3. Tranz. (Înv. și reg.) A îmboldi, a îndemna (la mers); a alunga, a goni. – Formație onomatopeică.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de ana_zecheru
- acțiuni
DUDĂU, dudaie, s. n. (Bot.) Cucută; (cu sens colectiv) buruieni, bălării. Lîngă dudău des, noaptea li se părea mai caldă. SADOVEANU, M. C. 101. Dacă eu din lene ogoru-mi voi lăsa Făr-a-l lucra cum trebui, va răsări dudău. NEGRUZZI, S. II 260. Oltule, Oltețule! Seca-ți-ar pîraiele, Să crească dudaiele, Să trec cu picioarele. ALECSANDRI, P. P. 284. – Pl. și: dudăuri (POPA, V. 75), (s. m.) dudăi (BUJOR, S. 23).
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
DUDUI, dudui, vb. IV. 1. Intranz. (Despre foc) A arde (în sobă) cu zgomot. Cînd suna vîntul țiuind în cercevele și focul duduia în soba înaltă. SADOVEANU, N. P. 209. În bucătărie, unde duduia focul, erau părinții ei amîndoi. REBREANU, R. II 114. În sobă focul prinse a dudui vesel. DUNĂREANU, CH. 111. ♦ (Despre pămînt, clădiri, ferestre etc.) A se cutremura, a se zgudui, a bubui (din cauza loviturilor repetate). De ce duduie pămîntul? Vin tractoarele. CAMILAR, TEM. 49. Joacă toți cu voie bună, Duduie sub ei pămîntul! IOSIF, V. 49. Venea, nene, ursul de duduia pădurea. ISPIRESCU, L. 329. Începe a toca în stative, de pîrie păreții casei și duduie fereștile. CREANGĂ, A. 38. ♦ (Despre motoare sau mașini în funcțiune, p. ext. despre ateliere, fabrici etc.) A produce un zgomot sacadat. Mihai învîrti manivela și motorul porni duduind. MIHALE, O. 189. Luna plutește peste clădiri, peste uzina ce vuiește și duduie. CĂLUGĂRU, O. P. 481. Trenul duduia și fumega ca un animal apocaliptic. REBREANU, R. I 13. 2. Tranz. (Regional) A goni, a alunga. Din două una, ori merg eu, ori duduie-i pe ei! RETEGANUL, P. I 43.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
DUDĂU ~aie n. pop. 1) Loc năpădit de buruieni (mari); bălărie. 2) Plantă erbacee înaltă cu tulpina erectă din familia umbeliferilor, cu rădăcina și fructele otrăvitoare, folosită în scopuri medicinale; cucută. [Sil. du-dău] /cf. ung. dudva
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
A DUDUI pers.3 duduie intranz. 1) (despre foc) A arde cu zgomot. 2) (despre clădiri, ferestre) A se zgudui, a se cutremura cu putere din cauza unor lovituri, explozii repetate. 3) (despre motoare, mașini) A produce un zgomot ritmic, sacadat. [Sil. -du-i] /Onomat.
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
DUDUI vb. (Ban., Trans. SV) A alunga; a pune pe fugă. Dudujeszk Pello. AC, 335 ; cf. MCCR, 36. ◊ Fig. Asuprelele ispitelor tu le duduiși năvala patimilor. MCCR, 62. Etimologie: cf. magh. dogni, dödörögni. Vezi și duduire. Cf. î n t i r i (1), p o g o n i, ț i p a, z o g o n i.
- sursa: DLRLV (1987)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
dudău n. Mold. iarbă mare, bălărie: prin dudaie se’nfundă POP. [Ung. DUDVA].
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
duduì v. 1. a răsuna cu sgomot: umbla de duduia casa; 2. a văjăi (de vânt), a clocoti (de cascade). [Onomatopee].
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
dúdăŭ n. pl. ăĭe (d. dudă 2, ca și ung. dudva, dudăŭ, și rut. dúdva, cucută). Mold. Bălăriĭ, loc acoperit de buruĭene marĭ.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
dúduĭ, a- í v. intr. (imit. înrudit cu ung. dödögni, dödörögni, a bufni, a face gură, dudulni, a striga ca pupăza. V. durduĭ). Răsun înfundat: mașina duduĭa de mult foc; acest on e așa de greŭ, în cît duduĭe pămîntu cînd merge! V. tr. Olt. Trans. Munt. Alung, expulsez. – În Olt. și dúdăĭ. V. dupăĭ.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
dudău (pop.) s. n., art. dudăul; pl. dudaie
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
dudui (a ~) vb., ind. prez. 1 și 2 sg. dudui, 3 duduie, imperf. 1 duduiam; conj. prez. 1 și 2 sg. să dudui, 3 să duduie
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
dudău (pop.) s. n., art. dudăul; pl. dudaie
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
dudui (a ~) vb., ind. prez. 1 și 2 sg. dudui, 3 duduie, imperf. 3 sg. duduia; conj. prez. 1 și 2 sg. să dudui, 3 să duduie
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
dudău s. n., art. dudăul; pl. dudaie
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
dudui vb., ind. și conj. prez. 1 și 2 sg. dudui, 3 sg. și pl. duduie, imperf. 3 sg. duduia
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
dudui (ind. prez. 3 sg. și pl. duduie)
- sursa: MDO (1953)
- adăugată de Ladislau Strifler
- acțiuni
duduiu, -ue 3 ind. și conj., -uiam 1 imp.
- sursa: IVO-III (1941)
- adăugată de Ladislau Strifler
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
DUDĂU s. v. bălărie, buruiană, cucută.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
DUDUI vb. v. alunga, depărta, goni, izgoni, îmboldi, îndemna, îndepărta.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
DUDUI vb. 1. v. cutremura. 2. v. bubui. 3. a vui, (rar) a vâjâi. (Focul ~ în sobă.)
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
dudău s. v. BĂLĂRIE. BURUIANĂ. CUCUTĂ.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
DUDUI vb. 1. a se clătina, a se cutremura, a dîrdîi, a tremura, a se zgudui, (Mold. și Transilv.) a durdui, (înv.) a se ridica. (~ pereții.) 2. a bubui, a detuna, a trăsni, a tuna, a vui, (pop.) a răzbubui. (~ în depărtare.) 3. a vui, (rar) a vîjîi. (Focul ~ în sobă.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
dudui vb. v. ALUNGA. DEPĂRTA. GONI. IZGONI. ÎMBOLDI. ÎNDEMNA. ÎNDEPĂRTA.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare etimologice
Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.
dudui (-uesc, -it), vb. – 1. A răsuna, a bubui, a produce un zgomot sacadat. – 2. A alunga, a da afară cu zgomot. – 3. A tremura, a se înfiora, a vibra pardoseala ca urmare a bătăilor din picioare. – Var. dudăi (numai sensul 2, în Trans.), durdui. Creație expresivă, cf. dîrdîi, durui, bubui, etc. După Cihac, II, 496, în loc de durdui, și acesta din mag. dördülni, care la rîndul lui este tot o creație expresivă. – Der. duduială, s. f. (zgomot sacadat); duduit, s. n. (zgomot sacadat); duduitură, s. f. (zgomot sacadat); duduruz, s. m. (țărănoi, mojic); sgudui, vb. (a scutura, a cutremura, a face să tremure), care este în locul lui *sdudui, cu s- expresiv, cf. (s)fărîma (cuvîntul se consideră în general de origine necunoscută; în legătură cu scotoci după Cihac, II, 343, și cu gepid. *skudojan, germ. schütten, după Scriban; ambele ipoteze sînt neverosimile); sguduială, s. f. (scuturătură); sguduit, s. n. (scuturătură); sguduitură, s. f. (scuturătură); sguduitor, adj. (care înfioară).
- sursa: DER (1958-1966)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dicționare specializate
Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.
dudăi, vb. tranz. – 1. (reg.; înv.) A fugări, a alerga: „Merge-i tu, li-i dudăi, / Până-n fundu’ grădinii” (Bârlea, 1924, II: 200). 2. A șuiera, a bate cu putere: „Când vântuțu-a dudăi” (Șieu, 1925). – Formă onomatopeică, cf. dudui (MDA).
- sursa: DRAM 2015 (2015)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
dudăi, vb. tranz. – 1. A fugări, a alerga: „Merge-i tu, li-i dudăi, / Până-n fundu’ grădinii” (Bârlea 1924 II: 200). 2. A șuiera, a bate cu putere, cu intensitate: „Când vântuțu-a dudăi” (Șieu, 1925). – Formă onomatopeică.
- sursa: DRAM (2011)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
dudău, dudaie, s.n. – (bot.) Cucută (Conium maculatum). Plantă erbacee otrăvitoare, cu frunze mari, flori albe și fructe brun-verzui, întrebuințată ca medicament. – Cf. magh. dudva „buruiană, bălărie” (Șăineanu, Scriban, DEX, MDA).
- sursa: DRAM 2015 (2015)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
dudău, s.n. – (bot.) Cucută (Conium maculatum). Plantă erbacee otrăvitoare, cu frunze mari, flori albe și fructe brun-verzui, întrebuințată ca medicament. – Cf. magh. dudva (MDA).
- sursa: DRAM (2011)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
substantiv neutru (N46) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
verb (VT343) Surse flexiune: DOR | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)
|
|
|
| singular | plural | ||
|
| ||||||
numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
singular | I (eu) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (tu) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (el, ea) |
| (să)
|
|
|
| ||
plural | I (noi) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (voi) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (ei, ele) |
| (să)
|
|
|
|
dudău, dudaiesubstantiv neutru
- 1. Cucută. DEX '09 DEX '98 DLRLCsinonime: cucută
- Lîngă dudău des, noaptea li se părea mai caldă. SADOVEANU, M. C. 101. DLRLC
- Dacă eu din lene ogoru-mi voi lăsa Făr-a-l lucra cum trebui, va răsări dudău. NEGRUZZI, S. II 260. DLRLC
- Oltule, Oltețule! Seca-ți-ar pîraiele, Să crească dudaiele, Să trec cu picioarele. ALECSANDRI, P. P. 284. DLRLC
-
- comentariu Plural și: dudăuri, (s. m.) dudăi. DLRLC
etimologie:
- dudva DEX '09 DEX '98
dudui, duduiverb
- 1. (Despre pământ, clădiri, ferestre etc.) A se zgudui, a se cutremura, a bubui (din cauza unor lovituri, explozii etc. repetate). DEX '09 DEX '98 DLRLC
- De ce duduie pămîntul? Vin tractoarele. CAMILAR, TEM. 49. DLRLC
- Joacă toți cu voie bună, Duduie sub ei pămîntul! IOSIF, V. 49. DLRLC
- Venea, nene, ursul de duduia pădurea. ISPIRESCU, L. 329. DLRLC
- Începe a toca în stative, de pîrie păreții casei și duduie fereștile. CREANGĂ, A. 38. DLRLC
-
- 2. (Despre motoare, mașini etc.; prin extensiune despre ateliere, fabrici etc.) A produce un zgomot sacadat. DEX '09 DEX '98 DLRLC
- Mihai învîrti manivela și motorul porni duduind. MIHALE, O. 189. DLRLC
- Luna plutește peste clădiri, peste uzina ce vuiește și duduie. CĂLUGĂRU, O. P. 481. DLRLC
- Trenul duduia și fumega ca un animal apocaliptic. REBREANU, R. I 13. DLRLC
- 2.1. (Despre foc) A arde puternic și cu zgomot. DEX '09 DLRLC
- Cînd suna vîntul țiuind în cercevele și focul duduia în soba înaltă. SADOVEANU, N. P. 209. DLRLC
- În bucătărie, unde duduia focul, erau părinții ei amîndoi. REBREANU, R. II 114. DLRLC
- În sobă focul prinse a dudui vesel. DUNĂREANU, CH. 111. DLRLC
-
-
-
- Din două una, ori merg eu, ori duduie-i pe ei! RETEGANUL, P. I 43. DLRLC
-
etimologie:
- DEX '98 DEX '09