O definiție pentru dudue
Dicționare etimologice
Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.
dudue (-ui), s. f. (Mold.) Domnișoară. – Var. duducă. Mr. dudie. Tc. dudu „doamnă” (Șeineanu, II, 161; Lokotsch 2119; Ronzevalle 92), cf. bg. dudum.
Intrare: dudue
dudue substantiv feminin
| substantiv feminin (F143) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||