DUDẮU, dudaie, s. n. (Bot.; pop.) Cucută; p. ext. (cu sens colectiv) buruieni, bălării. – Cf. magh. dudva.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de ana_zecheru | Semnalează o greșeală | Permalink

DUDẮU ~áie n. pop. 1) Loc năpădit de buruieni (mari); bălărie. 2) Plantă erbacee înaltă cu tulpina erectă din familia umbeliferilor, cu rădăcina și fructele otrăvitoare, folosită în scopuri medicinale; cucută. [Sil. du-dău] /cf. ung. dudva
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

DUDĂU s. v. bălărie, buruiană, cucută.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

dudău s. n., art. dudăul; pl. dudáie
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

dúdăŭ n. pl. ăĭe (d. dudă 2, ca și ung. dudva, dudăŭ, și rut. dúdva, cucută). Mold. Bălăriĭ, loc acoperit de buruĭene marĭ.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink