DÚDĂ, dude, s. f. Fructul dudului; agudă. – Dud + suf. -ă.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de ana_zecheru | Semnalează o greșeală | Permalink

DÚDĂ ~e f. Fructul dudului; agudă. /dud + suf. ~ă
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

DÚDĂ s. (BOT.) (înv. și reg.) mură, (reg.) pomiță, (Mold.) agudă, (Transilv.) fragă.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

DÚDĂ s. v. burlan.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

dúdă (-de), s. f. – (Olt., Trans.) Canal, fistulă. Sb., mag. duda (Candrea; Scriban). – Der. dudoi, s. m. (Trans., corn făcut din coajă de cireș); dudulean, s. m. (Trans., știulete de porumb; Olt., tulpină de ceapă); duduloi, s. n. (Olt., canal; tulpină de ceapă).
Sursa: DER (1958-1966) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

dúdă s. f., g.-d. art. dúdei; pl. dúde
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

1) dúdă f., pl. e. Munt. Rodu duduluĭ.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

2) dúdă f., pl. e (rut. pol. ung. duda, rus. litv. dudá, tilincă, fluĭer, cimpoĭ, bg. dudúk, d. turc. düdük, fluĭer. Bern. 1, 233. V. dudăŭ). Trans. Burlan de sobă (V. urlă). Vc. Tilincă de dovleac. (V. carabă).
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

agúdă f., pl. e (vsl. agoda și ĭagoda, bg. rus. ĭágoda. Bern. 1,25). Est. Dudă. – În Ban. Olt. ĭágodă (după sîrb.).
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

Definiții din dicționare neoficiale

Deoarece nu sunt editate de lexicografi, aceste definiții pot conține erori, deci e preferabilă consultarea altor dicționare în paralel

---

a da dude expr. (stud.) a face greșeli, a comite erori.
Sursa: Argou (2007) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink