DUCTÍL, -Ă, ductili, -e, adj. (Despre metale) Care se poate prelucra în fire sau în foi foarte subțiri. – Din fr. ductile, lat. ductilis.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de ana_zecheru | Semnalează o greșeală | Permalink

DUCTÍL ~ă (~i, ~e) (despre metale) Care poate fi tras în fire sau întins în foi subțiri. /<fr. ductile, lat. ductilis
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

DUCTÍL, -Ă adj. (Despre metale, aliaje) Care poate fi tras, prelucrat în fire sau în foi subțiri. [< fr. ductile, cf. lat. ductilis].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

DUCTÍL, -Ă adj. (despre metale, aliaje) care poate fi tras (trefilat) în fire subțiri. (< fr. ductile, lat. ductilis)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

ductíl adj. m., pl. ductíli; f. sg. ductílă, pl. ductíle
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

* dúctil, -ă adj. (lat. dúctilus, d. dúcere, a duce, a trage). Fiz. Care poate fi tras (lungit) în fire foarte supțirĭ cînd îl bațĭ cu cĭocanu, ca auru, platina ș.a. – Obișnuĭt, dar fals, ductíl (după fr.).
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink