opțiuni
  • info

13 definiții pentru dubălar

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

DUBĂLAR, dubălari, s. m. (Reg.) Tăbăcar. – Dubală + suf. -ar.

dubălar sm [At: ÎNVĂȚĂTURĂ, 20/5 / Pl: ~i / E: dub(e)ală + -ar] 1 (Mol) Tăbăcar. 2 (Ent; reg) Nasicorn (Oryctes nasicornis).

DUBĂLAR, dubălari, s. m. (Reg.) Tăbăcar. – Dub(e)ală + suf. -ar.

DUBĂLAR, dubălari, s. m. (Mold.) Tăbăcar. În Broscărie s-au pripășit cîțiva romîni, funcționari mici, odagii și puțini nemți: un cîrnățar, cîțiva dubălari. SADOVEANU, O. II 419. Pieile... le dădea la dubit lui Ioniță Cîrlig, cel mai vestit dubălar de pe vremea aceea. HOGAȘ, DR. II 152.

DUBĂLAR ~i m. reg. Muncitor specializat în operații de dubire; tăbăcar; argăsitor. /dubeală + suf. ~ar

dubălar m. argăsitor, tabac.

dubălár m. Mold. Tăbăcar.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

dubălar (reg.) s. m., pl. dubălari

dubălar (reg.) s. m., pl. dubălari

dubălar s. m., pl. dubălari

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

DUBĂLAR s. v. argăsitor, caraban, nasicorn, tăbăcar.

dubălar s. v. ARGĂSITOR. CARABAN. NASICORN. TĂBĂCAR.

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

dubălar, dubălari, s.m. – (reg.) Tăbăcar (în Glod). – Din dubală + suf. -ar (DEX, MDA).

Intrare: dubălar
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • dubălar
  • dubălarul
  • dubălaru‑
plural
  • dubălari
  • dubălarii
genitiv-dativ singular
  • dubălar
  • dubălarului
plural
  • dubălari
  • dubălarilor
vocativ singular
  • dubălarule
  • dubălare
plural
  • dubălarilor
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

dubălar, dubălarisubstantiv masculin

  • 1. regional Argăsitor, caraban, nasicorn, tăbăcar. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: argăsitor caraban nasicorn tăbăcar
    • format_quote În Broscărie s-au pripășit cîțiva romîni, funcționari mici, odagii și puțini nemți: un cîrnățar, cîțiva dubălari. SADOVEANU, O. II 419. DLRLC
    • format_quote Pieile... le dădea la dubit lui Ioniță Cîrlig, cel mai vestit dubălar de pe vremea aceea. HOGAȘ, DR. II 152. DLRLC
etimologie:
  • Dub(e)ală + sufix -ar. DEX '09 DEX '98

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.