DUBLAJ, dublaje, s. n. Faptul de a dubla; spec. înregistrare a dialogului sau a cântecului vocal dintr-un film de către o altă persoană decât titularul rolului respectiv și cu maximum de sincronizare; înlocuire a dialogului din coloana sonoră originală a unui film cu traducerea orală. – Din fr. doublage.

dublaj sn [At: LTR² / Pl: ~e / E: fr doublage] 1-12 (Rar) Dublare (1-12). 13 (Spc) Înregistrare a dialogului sau a cântecului vocal dintr-un film de către o altă persoană decât titularul rolului respectiv. 14 (Spc) Înlocuire a dialogului din coloana sonoră originală a unui film cu o versiune tradusă oral.

DUBLAJ, dublaje, s. n. Faptul de a dubla; (în special) înregistrare a dialogului sau a cântecului vocal dintr-un film de către o altă persoană decât titularul rolului respectiv și cu maximum de sincronizare; înlocuire a dialogului din coloana sonoră originală a unui film cu o versiune tradusă oral. – Din fr. doublage.

DUBLAJ, dublaje, s. n. Înlocuirea înregistrării sonore a unui film cinematografic cu altă înregistrare, menținînd sincronismul sunetului cu imaginea.

DUBLAJ s.n. 1. Sincronizare a traducerii vorbite a unui film cu mișcările și scenele lui. ♦ Dublare. 2. (Mar.) Căptușeală de scînduri sau de tablă aplicată pe punte sau bordaj. [< fr. doublage].

DUBLAJ s. n. 1. (cinem.) sincronizare a traducerii textului vorbit al unui film cu mișcările și scenele lui. 2. (mar.) căptușeală de scânduri sau de tablă aplicată pe punte sau bordaj. ◊ întăritură a unei vele. (< fr. doublage)

dublaj (desp. du-blaj) s. n., pl. dublaje

dublaj (du-blaj) s. n., pl. dublaje

dublaj s. n. (sil. -blaj), pl. dublaje