8 intrări

79 de definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

DUBLA, dublez, vb. I. 1. Tranz. și refl. A face să devină sau a deveni de două ori mai mare; a (se) îndoi. 2. Tranz. A reuni două materiale, punându-le unul peste altul. ♦ A căptuși, a acoperi cu un alt material. 3. Tranz. A face o lucrare similară cu alta existentă sau care servește aceluiași scop ca și prima. 4. Tranz. (În teatru, la operă etc.) A înlocui pe titularul unui rol; a juca, a interpreta un rol, alternativ cu titularul lui. ♦ (În film) A înlocui pe titularul rolului în scenele primejdioase, care cer calități fizice deosebite; a realiza dublajul unui actor. ♦ (Sport) A se plasa înapoia coechipierilor din apărare, pentru a putea preveni contraatacurile jucătorilor din echipa adversă. 5. Tranz. (Despre nave) A înconjura, a ocoli un cap. – Din fr. doubler.

DUBLA, dublez, vb. I. 1. Tranz. și refl. A face să devină sau a deveni de două ori mai mare; a (se) îndoi. 2. Tranz. A reuni două materiale, punându-le unul peste altul. ♦ A căptuși, a acoperi cu un alt material. 3. Tranz. A face o lucrare similară cu alta existentă sau care servește aceluiași scop ca și prima. 4. Tranz. (În teatru, la operă etc.) A înlocui pe titularul unui rol; a juca, a interpreta un rol, alternativ cu titularul lui. ♦ (În film) A înlocui pe titularul rolului în scenele primejdioase, care cer calități fizice deosebite; a realiza dublajul unui actor. ♦ (Sport) A se plasa înapoia coechipierilor din apărare, pentru a putea preveni contraatacurile jucătorilor din echipa adversă. 5. Tranz. (Despre nave) A înconjura, a ocoli un cap. – Din fr. doubler.

dubla [At: ASACHI, E. I, 29/10 / V: (înv) dupla / Pzi: ~lez / E: fr doubler] 1-2 vtr A face să devină sau a deveni de două ori mai mare Si: a (se) îndoi. 3 vt (Fig) A susține în vederea realizării unui scop. 4 vt (În teatru, la operă) A înlocui pe titularul unui rol. 5 vt (În teatru, la operă) A interpreta un rol, alternativ cu titularul lui. 6 vt (În film) A înlocui pe titularul unui rol în scene primejdioase, care cer calități fizice deosebite. 7 vt A realiza dublajul unui actor. 8 vt (Teh) A executa o lucrare similară cu alta existentă sau care servește aceluiași scop. 9 vt A reuni două materiale, punându-le unul peste altul. 10 vt A căptuși o haină. 11 vt (Mrn) A acoperi o navă cu foi de tablă de cupru, care, în contact cu apa de mare, produc substanțe toxice, împiedicând depunerile vegetale și animale. 12 vt (D. nave) A ocoli un cap2. 13-14 vtr (Spt) A (se) plasa înapoia coechipierilor din apărare, pentru a putea preveni contraatacurile jucătorilor din echipa adversă. 15 vt (Spt) A depăși cu un tur un concurent. modificată

DUBLA, dublez, vb. I. Tranz. A face (o cantitate sau un număr) de două ori mai mare; a îndoi. Am ceva pentru «Voința»... Niște scrisori senzaționale, să-ți dubleze tirajul în douăzeci și patru de ore. C. PETRESCU, C. V. 189. ◊ Refl. Cînd observă că ceata gata de drum se dublase, adăugă schimbînd glasul. REBREANU, R. II 113. ♦ A face o lucrare similară cu alta deja existentă sau servind acelorași scopuri ca și prima. Gardul viu care înconjura parcul era dublat de un grilaj de sîrmă. REBREANU, R. I 80. ♦ (În teatru) A pregăti rolul distribuit unui actor, pentru a-l putea înlocui la nevoie; a înlocui pe titularul unui rol. ♦ (Cu privire la o haină) A căptuși.

DUBLA vb. I. tr., refl. A face sau a fi de două ori mai mare; a (se) îndoi. ♦ tr. A înlocui un actor într-un anumit rol pe care îl deține într-o distribuție, a fi dublura unui actor. ♦ (Cinem.) A executa un dublaj. ♦ (Sport) A depăși cu un tur un concurent. ♦ tr. A căptuși (o haină etc.). [< fr. doubler].

DUBLA vb. I. tr., refl. a (se) face de două ori mai mare; a (se) îndoi. II. tr. 1. a face o lucrare similară cu alta existentă, sau care servește aceluiași scop ca și prima. ◊ a căptuși (o haină, bordajul sau puntea unei nave etc.). 2. a înlocui un actor într-un anumit rol pe care îl deține într-o distribuție, a fi dublura unui actor; (fig.) a secunda, a însoți. ◊ a executa un dublaj (1). 3. (sport) a depăși cu un tur un concurent. 4. (mar.) a ocoli cu nava un obstacol sau un reper de navigație. ◊ a întări o velă în vederea luptei sau în caz de vreme rea. (< fr. doubler)

A DUBLA ~ez tranz. 1) A face să se dubleze; a îndoi. 2) (materiale) A pune în dublu; a uni două câte două. 3) (opere, lucrări, obiecte) A face un exemplar similar cu altul, având scopuri identice. 4) (titularul unui rol de teatru) A înlocui din diferite motive în interpretarea unui rol. 5) (roluri de teatru) A interpreta alternativ cu titularul. 6) (filme) A transpune în altă limbă prin dublaj. 7) (haine) A prevedea cu o căptușeală; a căptuși. /<fr. doubler

A SE DUBLA se ~ea intranz. A se mări de două ori; a deveni dublu. /<fr. doubler

dublà n. 1. a îndoi; 2. a înlocui pe actorul obișnuit: a dubla un rol.

DUBLĂ, duble, s. f. (Pop.) 1. Măsură de capacitate pentru cereale egală cu un dublu-decalitru; baniță. 2. Pâine de două ori mai mare decât cea obișnuită. [Var.: dublu s. n.] – Refăcut din dublu[-decalitru].

DUBLĂ, duble, s. f. (Pop.) 1. Măsură de capacitate pentru cereale egală cu un dublu-decalitru; baniță. 2. Pâine de două ori mai mare decât cea obișnuită. [Var.: dublu s. n.] – Refăcut din dublu[-decalitru].

DUBLU2, -Ă, dubli, -e, adj., s. m., s. f., s. n. 1. Adj., s. m. și f. (Cantitate) care este de două ori mai mare sau cuprinde de două ori mai mult în raport cu o cantitate dată; îndoit. ◊ Cuvânt (sau vorbă, afirmație etc.) cu dublu sens (sau înțeles) = cuvânt (sau afirmație etc.) cu două înțelesuri, echivocă. ◊ Compuse: dublu-decalitru, s. m. = unitate de măsură de capacitate pentru cereale, egală cu 20 de litri; vas având această capacitate; dublu-decimetru s. m. = riglă cu lungimea de 20 de centimetri; dublu-ster s. m. = unitate de măsură pentru volumul lemnelor, egală cu doi metri cubi. 2. Adj. Alcătuit din două elemente sau părți egale, identice ori asemănătoare; care are loc între două elemente; care se face în două locuri. ◊ Expr. (Substantivat) A da o dublă = (la unele jocuri cu zaruri) a cădea același număr de puncte la ambele zaruri. (Adverbial) A vedea dublu = a) a vedea două imagini ale aceluiași obiect; a vedea tulbure; b) a fi amețit de băutură. ♦ (Substantivat, m.) Dublu băieți (sau fete, mixt) (și eliptic) = partidă de tenis de câmp sau de masă la care participă câte doi jucători de fiecare parte. 3. (În sintagma) Minge dublă (și substantivat, f.) = mișcare nereglementară constând (la volei și la handbal) în atingerea mingii de către jucător de două sau de mai multe ori consecutiv în momentul primirii sau (la tenis și la tenis de masă) în lăsarea mingii să atingă de două ori la rând aceeași parte a terenului sau a mesei de joc. 4. S. n. Motiv folosit în comedie, care constă în aducerea pe scenă a două personaje identice sau asemănătoare. – Din fr. double.

DUBLU1 s. n. v. dublă.

dublă sf [At: CHIRIȚESCU, GR. 176 / V: (reg) duplă, ~lu / Pl: ~le / E: refăcut din dublu (decalitru)] 1 (Pop) Măsură de capacitate pentru cereale egală cu un dublu-decalitru Si: baniță (1). 2 (Pop) Conținutul unei duble (1). 3 (Pop) Pâine de două ori mai mare decât cea obișnuită. 4 (Cig; îe) A trage o ~ A filma o scenă încă o dată. 5 (La jocul de table; îe) A da o ~ Rezultat obținut când ambele zaruri au aceeași valoare. 6 (Spt) Minge dublă (10). 7 (Spt) Săritură dublă. 8 (Spt) Dublă lovitură.

dublu2, ~ă [At: HELIADE, O. I, 364 / V: (înv) duplu, dopla sf / Pl: ~li, ~le / E: fr double] 1 a Care este de două ori mai mare în raport cu o cantitate dată Si: îndoit. 2 a Alcătuit din două elemente sau părți egale, identice sau asemănătoare. 3 a Care are loc între două elemente. 4 a Care se face în două locuri. 5 a (Îla) În ~ exemplar În două exemplare. 6 a (D. cuvinte, afirmații etc.; îla) Cu ~ sens Cu două înțelesuri Si: echivoc. 7 a (Îe) A da o ~lă A cădea același număr de puncte la ambele zaruri. 8 a Cale ferată alcătuită din două benzi pe care pot merge, concomitent, două trenuri. 9 sm (Șîs ~ băieți sau fete, mixt) Partidă de tenis sau de tenis de masă la care participă câte doi jucători (băieți, fete sau mixt) de fiecare parte. 10 a (Îs) Minge ~ă Mișcare nereglementară constând (la volei și la handbal) în atingerea mingii de către jucător de două sau de mai multe ori consecutiv în momentul primirii sau la tenis și la tenis de masă în lăsarea mingii să atingă de două ori la rând aceeași parte a terenului sau a mesei de joc. 11 a Care are două aspecte. 12 a Care se desfășoară pe două planuri. 13 a Care are două fețe. 14 a Care este repetat de două ori. 15 a Sistem de contabilitate în care se înscrie, pentru fiecare articol, creditul și debitul. 16 sm (Îc) ~-decalitru Unitate de măsură de capacitate pentru cereale, egală cu 20 de decilitri. 17 Vas având capacitatea unui dublu-decalitru. 18 Conținutul unui dublu-decalitru (16). 19 sm (Îc) ~-decimetru Riglă cu lungimea de centimetri. 20 sm (Îc) ~-ster Unitate de măsură pentru volumul lemnelor, egală cu doi metri cubi. 21 (Îe) A vedea ~ A vedea două imagini ale aceluiași obiect. 22 (Îae) A vedea tulbure. 23 (Îae) A fi amețit de băutură.

DUBLU2, -Ă, dubli, -e, adj. 1. (Adesea substantivat) Care este de două ori mai mare sau cuprinde de două ori mai mult în raport cu o cantitate dată; îndoit. ◊ Cuvânt (sau vorbă, afirmație etc.) cu dublu sens (sau înțeles) = cuvânt (sau afirmație etc.) cu două înțelesuri, echivocă. ◊ Compuse: dublu-decalitru, s. m. = unitate de măsură de capacitate pentru cereale, egală cu 20 de litri; vas având această capacitate; dublu-decimetru s. m. = riglă cu lungimea de 20 de centimetri; dublu-ster s. m. = unitate de măsură pentru volumul lemnelor, egală cu doi metri cubi. 2. Alcătuit din două elemente sau părți egale, identice ori asemănătoare; care are loc între două elemente; care se face în două locuri. ◊ Expr. (Substantivat) A da o dublă = (la unele jocuri cu zaruri) a cădea același număr de puncte la ambele zaruri. (Adverbial) A vedea dublu = a) a vedea două imagini ale aceluiași obiect; a vedea tulbure; b) a fi amețit de băutură. ♦ (Substantivat, m.) Dublu băieți (sau fete, mixt) (și eliptic) = partidă de tenis sau de tenis de masă la care participă câte doi jucători de fiecare parte. 3. (În sintagma) Minge dublă (și substantivat, f.) = mișcare nereglementară constând (la volei și la handbal) în atingerea mingii de către jucător de două sau de mai multe ori consecutiv în momentul primirii sau (la tenis și la tenis de masă) în lăsarea mingii să atingă de două ori la rând aceeași parte a terenului sau a mesei de joc. – Din fr. double.

DUBLĂ, duble, s. f. (Munt.) Măsură de capacitate egală cu un dublu-decalitru; baniță. Se întoarse acasă tîrziu, cu trei duble de porumb. MIHALE, O. 66. – Variantă: dublu (PREDA, Î. 77) s. n.

DUBLU 2, -Ă, dubli, -e, adj. 1. Care este de două ori mai mare sau cuprinde de două ori mai mult; îndoit. Doză dublă. Rație dublă.Scrisorile există. Ele alcătuiesc pentru mine o armă dublă. SADOVEANU, Z. C. 76. Teofil Steriu își începea ziua cu o cafea cu lapte dublă. C. PETRESCU, C. V. 140. ◊ Cuvînt (vorbă) cu dublu sens = cuvînt cu două înțelesuri; echivoc. În dublu exemplar = în două exemplare. Dublă bărbie v. bărbie. ◊ Compuse: dublu-decalitru (pl. dubli-decalitri) s. m. = unitate de măsură a capacității egală cu 20 de litri (folosită la măsurarea cerealelor); (concretizat) vas cu capacitatea de 20 de litri; dublu-decimetru (pl. dubli-decimetri) s. m. = instrument în formă de riglă avînd lungimea de 20 de centimetri (folosit la măsurarea lungimilor mici); dublu-ster (pl. dubli-steri) s. m. = unitate de măsură a volumului egală cu 2 metri cubi (folosită la măsurarea cubajului lemnelor). ◊ (Substantivat) Mi-a cerut dublul prețului stabilit. 2. Alcătuit din două elemente sau părți identice sau asemănătoare. Ușă dublă. Casetă cu fundul dublu. Fir dublu.Încăperea din fund nu mai e despărțită prin coloane, ci doar printr-o dublă draperie. CAMIL PETRESCU, T. I 83. ◊ (Adverbial, mai ales în expr.) A vedea dublu = a vedea două imagini ale aceluiași obiect, a vedea tulbure. ◊ (Sport) Dublu (băieți sau fete, sau mixt) = partidă de tenis sau de tenis de masă, la care participă cîte doi jucători de o parte și de alta. 3. (Sport, în expr.) Minge dublă = mișcare nereglementară constînd (la volei și la handbal) în atingerea mingii de către jucător de două sau mai multe ori în momentul primirii sau (la tenis și la tenis de masă) în atingerea mingii de două ori de pămînt sau de masă.

DECIMETRU s.m. Unitate subdivizionară de măsură pentru lungimi, reprezentînd a zecea parte dintr-un metru. // s.n. Riglă gradată, lungă de un decimetru. ◊ s.m. Dublu-decimetru = instrument de desen în forma unei rigle, cu lungimea de 20 cm.[1] [Pl. (s.m.) -ri, (s.n.) -re. / cf. fr. décimètre]. modificată

  1. Am mutat acest subsens de la „unitate de măsură” la „riglă”. — gall

DUBLĂ s.f. 1. Variantă a fiecărui cadru dintr-un film care, pentru a se obține efectul artistic urmărit de regizor, se turnează de mai multe ori. 2. Minge dublă. V. dublu (3) [în DN]. ♦ (Echit.) Săritură dublă. ♦ (La scrimă) dublă lovitură. [< fr. double].

DUBLU, -Ă adj. 1. Care este de două ori mai mare; îndoit. 2. Format din două obiecte identice sau de aceeași natură. ♦ (s.m.) Dublu băieți (sau fete) = partidă de tenis sau de tenis de masă la care participă cîte doi jucători de fiecare parte a plasei. 3. Minge dublă = mișcare nereglementară la volei, handbal, tenis sau tenis de masă, constînd în atingerea mingii de către jucător de două ori în momentul primirii sau în lăsarea acesteia să atingă de două ori la rînd terenul sau masa de joc. [< fr. double].

DUBLU-DECALITRU s.m. v. decalitru [în DN].

DUBLU-DECIMETRU s.m. v. decimetru [în DN].

DUBLU-STER s.m. v. ster [în DN].

DUBLĂ s. f. 1. variantă a fiecărui cadru dintr-un film, care se turnează de mai multe ori, pentru a se obține efectul artistic urmărit de regizor. 2. minge dublă. ◊ (echit.) săritură dublă. ◊ (scrimă) dublă lovitură. 3. (la unele jocuri cu zaruri) căderea aceluiași număr de puncte la ambele zaruri. (< fr. double)

DUBLU2, -Ă I. adj. 1. care este de două ori mai mare; îndoit. 2. din două obiecte identice sau de aceeași natură. ◊ (s. m.) ~ băieți (sau fete) = partidă de tenis sau de tenis de masă la care participă câte doi jucători de fiecare parte a plasei. 3. minge ~ă = mișcare neregulamentară la volei, handbal, tenis, constând în atingerea mingii de către jucător de două ori în momentul primirii sau în lăsarea acesteia să atingă de două ori la rând terenul sau masa de joc. II. s. n. motiv din literatura universală care utilizează două personaje identice sau foarte asemănătoare, spre a sugera complexitatea realității. (< fr. double)

DUBLU-DECIMETRU s. m. riglă de 20 centimetri. (< fr. double-décimètre)

DUBLU ~ă (~i, ~e) 1) Care se repetă de două ori. 2) Care este de două ori mai mare; îndoit. 3) Care este alcătuit din două elemente identice sau asemănătoare. /<fr. double

dublu a. 1. îndoit: o doză dublă; 2. de calitate superioară: bere dublă.

3) *dúblă f., pl. e (fr. double béccassine, becață duplă, maĭ mare). Becața cea maĭ mare. – Și duplă.

2) *dúblă f., pl. e (fr. double, subînț. décalitre). Munt. Pop. Decalitru duplu, baniță: sporu ce-ĭ ĭeșeade la raz cînd îșĭ umplea dubla cu dichis (CL. 1910, 3, 77).

1) *dúblă f., pl. e (it. dobla, jumătate de dublon). Pop. Piesă de 5 francĭ.

*dubléz v. tr. (fr. doubler, d. double, duplu). Îndoĭesc, fac duplu, duplic. Căptușesc.

* dúplu, -ă adj. (lat. duplus, it. dóppia, fr. double). Îndoit, de doŭă orĭ maĭ mult: plată, gardă duplă. Bere duplă, superioară în calitate. Ascuns, prefăcut, ipocrit: suflet duplu (Rar). Contabilitate duplă. V. contabilitate. Cu duplu sens, cu doŭă înțelesurĭ, cum e vă daŭ (adică voŭă saŭ pe voĭ). În duplu exemplar, doŭă lucrurĭ în loc de unu. – Ob. dublu (după fr.).

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

dubla (a ~) (desp. du-bla) vb., ind. prez. 1 sg. dublez, 3 dublea; conj. prez. 1 sg. să dublez, 3 să dubleze

dubla (a ~) (du-bla) vb., ind. prez. 3 dublea

dubla vb. sil. -bla), ind. prez. 1 sg. dublez, 3 sg. și pl. dublea

dublă (desp. du-blă) s. f., g.-d. art. dublei; pl. duble

+dublu2 (desp. du-blu) adv. (Câștigă ~.)

!dublu1 (desp. du-blu) adj. m., pl. dubli; f. dublă, pl. duble

dublu-decalitru (desp. du-blu-, -li-tru) s. m., art. dublu-decalitrul; pl. dublu-decalitri, art. dublu-decalitrii; simb. ddal

dublu-decimetru (desp. du-blu-, -me-tru) s. m., art. dublu-decimetrul; pl. dublu-decimetri, art. dublu-decimetrii

!dublu-ster (desp. du-blu-) s. m., art. dublu-sterul; pl. dublu-steri, art. dublu-sterii

dublă (du-blă) s. f., g.-d. art. dublei; pl. duble

!dublu1 (du-blu) adj. m., s. m., pl. dubli; adj. f., s. f. dublă, pl. duble

!dublu-decalitru (du-blu-, -li-tru) s. m., art. dublu-decalitrul; pl. dublu-decalitri, art. dublu-decalitrii; simb. ddal

!dublu-decimetru (du-blu-, -me-tru) s. m., art. dublu-decimetrul; pl. dublu-decimetri, art. dublu-decimetrii

!dublu-ster (du-blu-) s. m., art. dublul-ster; pl. dublu-steri

dublă s. f. (sil. -blă), g.-d. art. dublei; pl. duble

dublu adj. m. (sil. -blu), pl. dubli; f. sg. dublă, pl. duble

dublu-decalitru s. m. (sil. -blu, -tru), pl. dubli-decalitri

dublu-decimetru s. m. (sil. -blu; -tru), pl. dubli-decimetri

dublu-ster s. m. (sil. -blu), pl. dubli-steri

dublu-decalitru, pl. dubli-decalitri

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

DUBLA vb. 1. v. îndoi. 2. a căptuși. (A ~ o haină.)

DUBLA vb. 1. a îndoi, (rar) a duplica, a reduplica, (înv.) a îndupleca. (A ~ o sumă de bani.) 2. a căptuși. (A ~ o haină.)

DUBLĂ s. v. baniță, dublu-decalitru.

DUBLU adj. îndoit. (A plătit un preț ~.)

HEMIPLEGIE DUBLĂ s. v. diplegie.

dublă s. v. BANIȚĂ. DUBLU-DECALITRU.

DUBLU adj. îndoit. (A plătit un preț ~.)

DUBLU-DECALITRU s. baniță, (pop.) dublă, (reg.) mierță, (Mold. și Bucov.) dimerlie, (Transilv. și Olt.) ferdelă, (prin Ban.) măsură, (prin Olt.) sinice, (Mold. și Bucov.) stamboală. (~ pentru cereale.)

HEMIPLEGIE DUBLĂ s. (MED.) diplegie.

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

dublu (dublă), adj. – Care este de două ori mai mare, îndoit. – Var. (înv.) duplu. Fr. double.Der. dublă, s. f. (măsură pentru cereale, egală cu 20 l), abreviere de la dublu decalitru; dubla, vb. (a face să devină de două ori mai mare, a îndoi); dubleu (var. dublé), s. n. (metal placat cu aur; lovitură dublă, la jocul de biliard, în casă etc.), din fr. doublé; dublet, s. n. (al doilea exemplar al unui obiect); duplica, vb. (a face un duplicat), din lat. duplicare (sec. XIX); duplicat, s. n., din germ. Duplikat; duplicitate, s. f., din fr. duplicité. Var. duplu se explică prin încrucișarea cu ngr. δυπλοῦς › mr. duplu.

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

contrapunct dublu v. contrapunct răsturnabil.

dublă, dublu 1. Coardă d., procedeu al tehnicii de execuție la instr. cu coarde și arcuș, permițând emiterea simultană a două sunete (acordurile* se execută pe coarde d., arpegiind* două câte două coarde). 2. Orchestră* d., cor* d., reunire – prin alternare sau prin contopire – a două grupuri de instrumentiști, respectiv cântăreți, fiecare din grupuri formând o orch. completă sau un cor complet de voci egale sau mixte. V. antifonie; stereofonie (2). 3. D. concert, concert (2) instr. dublu cu două partide* solistice (destinate unor instr. de același fel – de ex. Concertul pentru două vl. și orch. în re minor BWV 1043 (1717) de J.S. Bach; unor instr. din aceeași familie – ex. Concertul pentru vl., vcl. și orch. în la minor op. 102 de Brahms; sau unor instrumente de natură diferită – ex. Concertul pentru pian, trp. și orch. de Șostakovici). 4. D. bară, v. bară (II, 4). 5. D. bemol, v. bemol. 6. D. diez, v. diez.

dupla (cuv. lat. „dublă”) v. proporție (II).

DUBLU, -Ă adj. (< fr. double): în sintagmele consoană dublă, grafie dublă și vocală dublă (v.).

Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

DÚBLU-DECALÍTRU (< dublu + decalitru) s. m. (Înv.) Unitate de măsură cerealieră egală cu 20 l. ♦ (Concr.) Vas cu capacitatea de 20 l.

Dicționare de argou

Explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

duplă, duple s. f. (șc.) nota doi.

Intrare: dubla
  • silabație: du-bla info
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • dubla
  • dublare
  • dublat
  • dublatu‑
  • dublând
  • dublându‑
singular plural
  • dublea
  • dublați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • dublez
(să)
  • dublez
  • dublam
  • dublai
  • dublasem
a II-a (tu)
  • dublezi
(să)
  • dublezi
  • dublai
  • dublași
  • dublaseși
a III-a (el, ea)
  • dublea
(să)
  • dubleze
  • dubla
  • dublă
  • dublase
plural I (noi)
  • dublăm
(să)
  • dublăm
  • dublam
  • dublarăm
  • dublaserăm
  • dublasem
a II-a (voi)
  • dublați
(să)
  • dublați
  • dublați
  • dublarăți
  • dublaserăți
  • dublaseți
a III-a (ei, ele)
  • dublea
(să)
  • dubleze
  • dublau
  • dubla
  • dublaseră
dupla
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
dupli
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: dublă (cant.)
  • silabație: du-blă info
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • dublă
  • dubla
plural
  • duble
  • dublele
genitiv-dativ singular
  • duble
  • dublei
plural
  • duble
  • dublelor
vocativ singular
plural
Intrare: dublă (obiect)
  • silabație: du-blă info
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • dublă
  • dubla
plural
  • duble
  • dublele
genitiv-dativ singular
  • duble
  • dublei
plural
  • duble
  • dublelor
vocativ singular
plural
substantiv feminin (F1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • duplă
  • dupla
plural
  • duple
  • duplele
genitiv-dativ singular
  • duple
  • duplei
plural
  • duple
  • duplelor
vocativ singular
plural
dublu3 (s.n.) substantiv neutru
  • silabație: du-blu info
substantiv neutru (N37)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • dublu
  • dublul
  • dublu‑
plural
  • duble
  • dublele
genitiv-dativ singular
  • dublu
  • dublului
plural
  • duble
  • dublelor
vocativ singular
plural
Intrare: dublă (repetare)
  • silabație: du-blă info
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • dublă
  • dubla
plural
  • duble
  • dublele
genitiv-dativ singular
  • duble
  • dublei
plural
  • duble
  • dublelor
vocativ singular
plural
Intrare: dublu (adj.)
dublu1 (adj.) adjectiv
  • silabație: du-blu info
adjectiv (A96)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • dublu
  • dublul
  • dublu‑
  • dublă
  • dubla
plural
  • dubli
  • dublii
  • duble
  • dublele
genitiv-dativ singular
  • dublu
  • dublului
  • duble
  • dublei
plural
  • dubli
  • dublilor
  • duble
  • dublelor
vocativ singular
plural
duplu adjectiv
adjectiv (A96)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • duplu
  • duplul
  • duplu‑
  • duplă
  • dupla
plural
  • dupli
  • duplii
  • duple
  • duplele
genitiv-dativ singular
  • duplu
  • duplului
  • duple
  • duplei
plural
  • dupli
  • duplilor
  • duple
  • duplelor
vocativ singular
plural
Intrare: dublu-decalitru
dublu-decalitru substantiv masculin
  • silabație: du-blu-de-ca-li-tru info
substantiv masculin compus
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • dublu-decalitru
  • dublu-decalitrul
plural
  • dublu-decalitri
  • dublu-decalitrii
genitiv-dativ singular
  • dublu-decalitru
  • dublu-decalitrului
plural
  • dublu-decalitri
  • dublu-decalitrilor
vocativ singular
plural
ddal simbol
abreviere, simbol, siglă (I6)
  • ddal
Intrare: dublu-decimetru
dublu-decimetru substantiv masculin
  • silabație: du-blu-de-ci-me-tru info
substantiv masculin compus
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • dublu-decimetru
  • dublu-decimetrul
plural
  • dublu-decimetri
  • dublu-decimetrii
genitiv-dativ singular
  • dublu-decimetru
  • dublu-decimetrului
plural
  • dublu-decimetri
  • dublu-decimetrilor
vocativ singular
plural
Intrare: dublu-ster
dublu-ster substantiv masculin
substantiv masculin compus
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • dublu-ster
  • dublu-sterul
plural
  • dublu-steri
  • dublu-sterii
genitiv-dativ singular
  • dublu-ster
  • dublu-sterului
plural
  • dublu-steri
  • dublu-sterilor
vocativ singular
plural
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

dubla, dublezverb

  • 1. tranzitiv reflexiv A face să devină sau a deveni de două ori mai mare; a (se) îndoi. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    sinonime: îndoi
    • format_quote Am ceva pentru «Voința»... Niște scrisori senzaționale, să-ți dubleze tirajul în douăzeci și patru de ore. C. PETRESCU, C. V. 189. DLRLC
    • format_quote Cînd observă că ceata gata de drum se dublase, adăugă schimbînd glasul. REBREANU, R. II 113. DLRLC
  • 2. tranzitiv A reuni două materiale, punându-le unul peste altul. DEX '09 DEX '98
    • 2.1. A căptuși, a acoperi cu un alt material. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
  • 3. tranzitiv A face o lucrare similară cu alta existentă sau care servește aceluiași scop ca și prima. DEX '09 DEX '98 DLRLC MDN '00
    • format_quote Gardul viu care înconjura parcul era dublat de un grilaj de sîrmă. REBREANU, R. I 80. DLRLC
  • 4. tranzitiv (În teatru, la operă etc.) A înlocui pe titularul unui rol; a juca, a interpreta un rol, alternativ cu titularul lui. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    sinonime: înlocui
    • 4.1. figurat Seconda, însoți. MDN '00
    • 4.2. (În film) A înlocui pe titularul rolului în scenele primejdioase, care cer calități fizice deosebite; a realiza dublajul unui actor. DEX '09 DEX '98 DN
      • 4.2.1. A transpune în altă limbă prin dublaj. NODEX
    • 4.3. sport A se plasa înapoia coechipierilor din apărare, pentru a putea preveni contraatacurile jucătorilor din echipa adversă. DEX '09 DEX '98 DN
  • 5. tranzitiv (Despre nave) A înconjura, a ocoli un cap. DEX '09 DEX '98 MDN '00
    • 5.1. A întări o velă în vederea luptei sau în caz de vreme rea. MDN '00
etimologie:

dublă, dublesubstantiv feminin

  • 1. popular Măsură de capacitate pentru cereale egală cu un dublu-decalitru. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Se întoarse acasă tîrziu, cu trei duble de porumb. MIHALE, O. 66. DLRLC
  • 2. popular Pâine de două ori mai mare decât cea obișnuită. DEX '09 DEX '98
etimologie:
  • Refăcut din dublu[-decalitru] DEX '09 DEX '98

dublă, dublesubstantiv feminin

  • 1. Variantă a fiecărui cadru dintr-un film care, pentru a se obține efectul artistic urmărit de regizor, se turnează de mai multe ori. DN
  • 2. Minge dublă. DN
    • 2.1. echitație Săritură dublă. DN
    • 2.2. (La scrimă) Dublă lovitură. DN
  • 3. (La unele jocuri cu zaruri) Căderea aceluiași număr de puncte la ambele zaruri. MDN '00
etimologie:

dublu, dublăadjectiv

  • 1. Care este de două ori mai mare sau cuprinde de două ori mai mult în raport cu o cantitate dată. DEX '09 DLRLC DN
    sinonime: îndoit
    • format_quote Doză dublă. Rație dublă. DLRLC
    • format_quote Scrisorile există. Ele alcătuiesc pentru mine o armă dublă. SADOVEANU, Z. C. 76. DLRLC
    • format_quote Teofil Steriu își începea ziua cu o cafea cu lapte dublă. C. PETRESCU, C. V. 140. DLRLC
    • 1.1. Cuvânt (sau vorbă, afirmație etc.) cu dublu sens (sau înțeles) = cuvânt (sau afirmație etc.) cu două înțelesuri, echivocă. DEX '09 DLRLC
    • 1.2. În dublu exemplar = în două exemplare. DLRLC
    • 1.3. Dublă bărbie. DLRLC
  • 2. Alcătuit din două elemente sau părți egale, identice ori asemănătoare; care are loc între două elemente; care se face în două locuri. DEX '09 DLRLC DN
    • format_quote Ușă dublă. Casetă cu fundul dublu. Fir dublu. DLRLC
    • format_quote Încăperea din fund nu mai e despărțită prin coloane, ci doar printr-o dublă draperie. CAMIL PETRESCU, T. I 83. DLRLC
    • chat_bubble (și) substantivat A da o dublă = (la unele jocuri cu zaruri) a cădea același număr de puncte la ambele zaruri. DEX '09
    • chat_bubble (și) adverbial A vedea dublu = a vedea două imagini ale aceluiași obiect; a vedea tulbure. DEX '09 DLRLC
    • chat_bubble (și) adverbial A vedea dublu = a fi amețit de băutură. DEX '09
  • chat_bubble (în) sintagmă (și) substantivat feminin Minge dublă = mișcare nereglementară constând (la volei și la handbal) în atingerea mingii de către jucător de două sau de mai multe ori consecutiv în momentul primirii sau (la tenis și la tenis de masă) în lăsarea mingii să atingă de două ori la rând aceeași parte a terenului sau a mesei de joc. DEX '09 DLRLC DN
etimologie:

dublu, dublisubstantiv masculin
dublă, dublesubstantiv feminin

  • 1. Cantitate care este de două ori mai mare sau cuprinde de două ori mai mult în raport cu o cantitate dată. DEX '09 DLRLC DN
    sinonime: îndoit
    • format_quote Mi-a cerut dublul prețului stabilit. DLRLC
    • 1.1. masculin (numai) singular Dublu (băieți sau fete) = partidă de tenis sau de tenis de masă la care participă câte doi jucători de fiecare parte a plasei. DN
etimologie:

dublu-decalitru, dublu-decalitrisubstantiv masculin

dublu-decimetru, dublu-decimetrisubstantiv masculin

  • 1. Instrument de desen în forma unei rigle, cu lungimea de 20 cm. DN

dublu-ster, dublu-sterisubstantiv masculin

  • 1. Unitate de măsură pentru volumul lemnelor, egală cu doi metri cubi. DEX '09 DLRLC

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.