12 definiții pentru dubitativ
din care- explicative (8)
- morfologice (3)
- specializate (1)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
DUBITATIV, -Ă, dubitativi, -e, adj. (Despre propoziții) Care exprimă o îndoială, o nehotărâre, o nesiguranță, o posibilitate sau o bănuială. – Din fr. dubitatif, lat. dubitativus.
DUBITATIV, -Ă, dubitativi, -e, adj. (Despre propoziții) Care exprimă o îndoială, o nehotărâre, o nesiguranță, o posibilitate sau o bănuială. – Din fr. dubitatif, lat. dubitativus.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de ana_zecheru
- acțiuni
dubitativ, ~ă a [At: I. GOLESCU, C., ap. DLR ms / Pl: ~i, ~e / E: fr dubitatif lat dubitativus] 1 Care exprimă o îndoială. 2 (Grm; îs) Propoziție ~ă Propoziție care exprimă o îndoială, o nesiguranță, o posibilitate sau o bănuială. 3 (Gmr; înv; îs) Modul ~ Modul optativ.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
DUBITATIV, -Ă, dubitativi, -e, adj. (Gram.; despre propoziții) Care exprimă o îndoială, o nehotărîre, o nesiguranță, o posibilitate sau o bănuială. Propozițiile dubitative se construiesc cu modurile prezumtiv, conjunctiv și indicativ.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
DUBITATIV, -Ă adj. Care exprimă o îndoială, un dubiu. ◊ Propoziție dubitativă (și s.f.) = propoziție care exprimă o îndoială, o nehotărîre, o nesiguranță sau o bănuială. [Cf. lat. dubitativus, fr. dubitatif].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
DUBITATIV, -Ă adj. care exprimă o îndoială, un dubiu. ♦ propoziție ~ă (și s. f.) = propoziție care exprimă o îndoială, o nehotărâre, o nesiguranță sau o bănuială cu privire la o acțiune. (< fr. dubitatif, lat. dubitativus)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
DUBITATIV ~ă (~i, ~e) Care exprimă o îndoială, o nehotărâre etc. /<fr. dubidatif, lat. dubitativus
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
dubitativ a. care exprimă dubiul.
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
* dubitátiv, -ă adj. (lat. dubitativus). Care exprimă îndoĭală: propozițiune dubitativă. Adv. În mod dubitativ.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
dubitativ adj. m., pl. dubitativi; f. dubitativă, pl. dubitative
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
dubitativ adj. m., pl. dubitativi; f. dubitativă, pl. dubitative
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
dubitativ adj. m., pl. dubitativi; f. sg. dubitativă, pl. dubitative
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare specializate
Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.
DUBITATIV, -Ă adj. (cf. lat. dubitativus, fr. dubitatif): în sintagmele enunțiativă dubitativă, interogativă dubitativă și propoziție dubitativă (v.).
- sursa: DTL (1998)
- adăugată de valeriu
- acțiuni
adjectiv (A1) Surse flexiune: DOR | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
vocativ | singular | — | — | ||
plural | — | — |
dubitativ, dubitativăadjectiv
- 1. (Despre propoziții) Care exprimă o îndoială, o nehotărâre, o nesiguranță, o posibilitate sau o bănuială. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
- 1.1. Propoziție dubitativă = propoziție care exprimă o îndoială, o nehotărâre, o nesiguranță sau o bănuială. DN
- Propozițiile dubitative se construiesc cu modurile prezumtiv, conjunctiv și indicativ. DLRLC
-
-
etimologie:
- dubitatif DEX '09 DEX '98 DN
- dubitativus DEX '09 DEX '98 DN