DUBITATÍV, -Ă, dubitativi, -e, adj. (Despre propoziții) Care exprimă o îndoială, o nehotărâre, o nesiguranță, o posibilitate sau o bănuială. – Din fr. dubitatif, lat. dubitativus.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de ana_zecheru | Semnalează o greșeală | Permalink

DUBITATÍV ~ă (~i, ~e) Care exprimă o îndoială, o nehotărâre etc. /<fr. dubidatif, lat. dubitativus
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

DUBITATÍV, -Ă adj. Care exprimă o îndoială, un dubiu. ◊ Propoziție dubitativă (și s.f.) = propoziție care exprimă o îndoială, o nehotărâre, o nesiguranță sau o bănuială. [Cf. lat. dubitativus, fr. dubitatif].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

DUBITATÍV, -Ă adj. care exprimă o îndoială, un dubiu. ♦ propoziție ~ă (și s. f.) = propoziție care exprimă o îndoială, o nehotărâre, o nesiguranță sau o bănuială cu privire la o acțiune. (< fr. dubitatif, lat. dubitativus)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

dubitatív adj. m., pl. dubitatívi; f. sg. dubitatívă, pl. dubitatíve
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

* dubitátiv, -ă adj. (lat. dubitativus). Care exprimă îndoĭală: propozițiune dubitativă. Adv. În mod dubitativ.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink