3 intrări

13 definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

dubita vt [At: F (1871), 126, ap. DLR ms / Pzi: ~tez / E: nct] (Iuz)[1] A pune la îndoială.

  1. În original, neclar: (Ivz). — cata

DUBITA vb. I. intr. a se îndoi; a sta la îndoială, a șovăi. II. tr. (rar) a pune la îndoială. (< lat. dubitare)

DUBIT, -Ă, dubiți, -te, adj. (Reg.) 1. (Despre piei) Argăsit, tăbăcit. 2. (Despre in, cânepă etc.) Muiat, topit, destrămat. – V. dubi.

DUBIT, -Ă, dubiți, -te, adj. (Reg.) 1. (Despre piei) Argăsit, tăbăcit. 2. (Despre in, cânepă etc.) Muiat, topit, destrămat. – V. dubi.

dubit2, ~ă a [At: CONTEMPORANUL V, 427 / Pl: ~iți, ~e / E: dubi] (Reg) 1 (D. piei) Argăsit2. 2 (D. in, cânepă etc.) Destrămat2.

DUBIT, -Ă, dubiți, -te, adj. 1. Argăsit, tăbăcit. 2. (Despre plante) Muiat, topit, destrămat. Cînepă dubită. ♦ Cojit, jupuit. Frunză verde lemn dubit. ALECSANDRI, T. 912.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

dubita vb., ind. prez. 1 sg. dubitez, 3 sg. și pl. dubitea

+dubiță s. f., g.-d. art. dubiței; pl. dubițe

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

DUBIT adj. v. argăsit, tăbăcit.

DUBIȚĂ s. autodubiță. (O ~ de o tonă.)

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

dubit, -ă, dubiți, -te, adj. – (reg.) 1. Argăsit. 2. Lovit, zdrobit. – Din dubit (MDA).

Dicționare de argou

Explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

dubit, -ă, dubiți, -te adj. arestat, închis.

Intrare: dubita
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • dubita
  • dubitare
  • dubitat
  • dubitatu‑
  • dubitând
  • dubitându‑
singular plural
  • dubitea
  • dubitați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • dubitez
(să)
  • dubitez
  • dubitam
  • dubitai
  • dubitasem
a II-a (tu)
  • dubitezi
(să)
  • dubitezi
  • dubitai
  • dubitași
  • dubitaseși
a III-a (el, ea)
  • dubitea
(să)
  • dubiteze
  • dubita
  • dubită
  • dubitase
plural I (noi)
  • dubităm
(să)
  • dubităm
  • dubitam
  • dubitarăm
  • dubitaserăm
  • dubitasem
a II-a (voi)
  • dubitați
(să)
  • dubitați
  • dubitați
  • dubitarăți
  • dubitaserăți
  • dubitaseți
a III-a (ei, ele)
  • dubitea
(să)
  • dubiteze
  • dubitau
  • dubita
  • dubitaseră
Intrare: dubit (adj.)
dubit1 (adj.) adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • dubit
  • dubitul
  • dubitu‑
  • dubi
  • dubita
plural
  • dubiți
  • dubiții
  • dubite
  • dubitele
genitiv-dativ singular
  • dubit
  • dubitului
  • dubite
  • dubitei
plural
  • dubiți
  • dubiților
  • dubite
  • dubitelor
vocativ singular
plural
Intrare: dubiță
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOOM 3
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • dubiță
  • dubița
plural
  • dubițe
  • dubițele
genitiv-dativ singular
  • dubițe
  • dubiței
plural
  • dubițe
  • dubițelor
vocativ singular
plural
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

dubita, dubitezverb

etimologie:

dubit, dubiadjectiv

regional
  • 1. Despre piei: argăsit, tăbăcit. DEX '09 DEX '98 DLRLC
  • 2. Despre in, cânepă etc.: destrămat, muiat, topit. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Cânepă dubită. DLRLC
    • 2.1. Cojit, jupuit. DLRLC
      • format_quote Frunză verde lemn dubit. ALECSANDRI, T. 912. DLRLC
etimologie:
  • vezi dubi DEX '98 DEX '09

dubiță, dubițesubstantiv feminin

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.