3 intrări
13 definiții
din care- explicative (5)
- morfologice (2)
- relaționale (4)
- specializate (1)
- argou (1)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
dubita vt [At: F (1871), 126, ap. DLR ms / Pzi: ~tez / E: nct] (Iuz)[1] A pune la îndoială.
- În original, neclar: (Ivz). — cata
DUBITA vb. I. intr. a se îndoi; a sta la îndoială, a șovăi. II. tr. (rar) a pune la îndoială. (< lat. dubitare)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
DUBIT, -Ă, dubiți, -te, adj. (Reg.) 1. (Despre piei) Argăsit, tăbăcit. 2. (Despre in, cânepă etc.) Muiat, topit, destrămat. – V. dubi.
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
DUBIT, -Ă, dubiți, -te, adj. (Reg.) 1. (Despre piei) Argăsit, tăbăcit. 2. (Despre in, cânepă etc.) Muiat, topit, destrămat. – V. dubi.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de ana_zecheru
- acțiuni
dubit2, ~ă a [At: CONTEMPORANUL V, 427 / Pl: ~iți, ~e / E: dubi] (Reg) 1 (D. piei) Argăsit2. 2 (D. in, cânepă etc.) Destrămat2.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
DUBIT, -Ă, dubiți, -te, adj. 1. Argăsit, tăbăcit. 2. (Despre plante) Muiat, topit, destrămat. Cînepă dubită. ♦ Cojit, jupuit. Frunză verde lemn dubit. ALECSANDRI, T. 912.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
dubita vb., ind. prez. 1 sg. dubitez, 3 sg. și pl. dubitează
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
+dubiță s. f., g.-d. art. dubiței; pl. dubițe
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de cata
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
DUBIT adj. v. argăsit, tăbăcit.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
DUBIȚĂ s. v. autodubiță.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
dubit adj. v. ARGĂSIT. TĂBĂCIT.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
DUBIȚĂ s. autodubiță. (O ~ de o tonă.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare specializate
Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.
dubit, -ă, dubiți, -te, adj. – (reg.) 1. Argăsit. 2. Lovit, zdrobit. – Din dubit (MDA).
- sursa: DRAM 2015 (2015)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
Dicționare de argou
Explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.
dubit, -ă, dubiți, -te adj. arestat, închis.
- sursa: Argou (2007)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
verb (VT201) Surse flexiune: DOR | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)
|
|
|
| singular | plural | ||
|
| ||||||
numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
singular | I (eu) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (tu) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (el, ea) |
| (să)
|
|
|
| ||
plural | I (noi) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (voi) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (ei, ele) |
| (să)
|
|
|
|
adjectiv (A2) Surse flexiune: DOR | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
vocativ | singular | — | — | ||
plural | — | — |
substantiv feminin (F1) Surse flexiune: DOOM 3 | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
dubita, dubitezverb
- 1. A se îndoi; a sta la îndoială. MDN '00sinonime: șovăi
- 2. A pune la îndoială. MDN '00
etimologie:
- dubitare MDN '00
dubit, dubităadjectiv
- 2. Despre in, cânepă etc.: destrămat, muiat, topit. DEX '09 DEX '98 DLRLC
- Cânepă dubită. DLRLC
-
- Frunză verde lemn dubit. ALECSANDRI, T. 912. DLRLC
-
-
etimologie:
- dubi DEX '98 DEX '09
dubiță, dubițesubstantiv feminin
- 1. Autodubiță. Sinonimesinonime: autodubiță