DUBEÁLĂ, dubeli, s. f. (Reg.) Acțiunea de a (se) dubi; (concr.) argăseală. [Var.: dubálă s. f.] – Dubi + suf. -eală.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de ana_zecheru | Semnalează o greșeală | Permalink

DUBEÁLĂ ~éli f. reg. 1) v. A DUBI. 2) Amestec de substanțe pentru dubirea pieilor. [Sil. -bea-lă] /a dubi + suf. ~eală
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

DUBEÁLĂ s. v. argăseală, argăsire, argăsit, tăbăceală, tăbăcire, tăbăcit.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

dubeálă s. f., g.-d. art. dubélii; pl. dubéli
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

dubálă (nord) și dubeálă (sud) f., pl. elĭ (rut. dubilo, id.). Mold. Trans. Acțiunea de a dubi. Substanță puturoasă cu care se dubește. Fig. Epitet ironic unuĭ țăran orĭ unuĭ boŭ leneș; hăĭs, dubală! Dubală țărănească, țăran necĭoplit: măĭ dubală! V. putoare, tigoare.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink