DUBÁLĂ s. f. v. dubeală.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de ana_zecheru | Semnalează o greșeală | Permalink

dubálă (dubeálă), dubéli, s.f. (reg.) 1. tăbăceală, argăseală. 2. materie cu care se tăbăcește; argăseală. 3. ființă mare și leneșă.
Sursa: DAR (2002) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

dubálă V. dubeală.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

dubálă (nord) și dubeálă (sud) f., pl. elĭ (rut. dubilo, id.). Mold. Trans. Acțiunea de a dubi. Substanță puturoasă cu care se dubește. Fig. Epitet ironic unuĭ țăran orĭ unuĭ boŭ leneș; hăĭs, dubală! Dubală țărănească, țăran necĭoplit: măĭ dubală! V. putoare, tigoare.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink