DUBĂLÁR, dubălari, s. m. (Reg.) Tăbăcar. – Dub(e)ală + suf. -ar.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de ana_zecheru | Semnalează o greșeală | Permalink

DUBĂLÁR ~i m. reg. Muncitor specializat în operații de dubire; tăbăcar; argăsitor. /dubeală + suf. ~ar
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

DUBĂLÁR s. v. argăsitor, caraban, nasicorn, tăbăcar.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

dubălár s. m., pl. dubălári
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

dubălár m. Mold. Tăbăcar.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink