6 definiții pentru dușegubină
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
DUȘEGUBINĂ, dușegubine, s. f. Răscumpărare (în bani sau vite) percepută în Moldova și Țara Românească pentru comiterea unui omor, a unui adulter, pentru răpirea unei fete etc. – De4 + șugubină.
DUȘEGUBINĂ, dușegubine, s. f. Răscumpărare (în bani sau vite) percepută în Moldova și Țara Românească pentru comiterea unui omor, a unui adulter, pentru răpirea unei fete etc. – De4 + șugubină.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de romac
- acțiuni
dușegubină sf [At: DLR ms / V: deșug~ / Pl: ~ne / E: de + șugubină] Răscumpărare (în bani sau vite) percepută în Moldova și Țara Românească pentru un omor, un adulter sau răpirea unei fete.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
DUȘEGUBINĂ f. (în țara Românească și în Moldova medievală) Răscumpărare plătită de toți membrii obștii sătești atunci când avea loc o crimă. /de + șugubină
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
dușegubină (înv.) s. f., g.-d. art. dușegubinei; pl. dușegubine
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
dușegubină s. f., g.-d. art. dușegubinei; pl. dușegubine
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
dușegubină s. f., g.-d. art. dușegubinei; pl. dușegubine
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
substantiv feminin (F1) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
dușegubină, dușegubinesubstantiv feminin
- 1. Răscumpărare (în bani sau vite) percepută în Moldova și Țara Românească pentru comiterea unui omor, a unui adulter, pentru răpirea unei fete etc. DEX '98 DEX '09
etimologie:
- De + șugubină DEX '09 DEX '98