11 definiții pentru drăgălaș

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

DRĂGĂLAȘ, -Ă, drăgălași, -e, adj. Drăguț, grațios, gingaș (ca înfățișare sau comportare). – Drag + suf. -ălaș.

DRĂGĂLAȘ, -Ă, drăgălași, -e, adj. Drăguț, grațios, gingaș (ca înfățișare sau comportare). – Drag + suf. -ălaș.

drăgălaș, ~ă [At: DOSOFTEI, PS. 265/10 / V: (reg) găgă~ / Pl: ~i, ~e / E: drag + -ălaș] 1 a (Înv; mai ales d. copii, tineri etc., despre înfățișarea sau manifestările lor) Care atrage prin grație, gingășie sau farmec, inspirând dragoste, simpatie etc. Si: atrăgător, drăguț (3), grațios, gingaș, (îvp) drăgăstos (1). 2 a Amabil. 3 a (Pan) Care produce o impresie favorabilă, plăcută sau un sentiment de delectare, de mulțumire. 4 a Care este pe placul cuiva. 5 sm (Reg) Drag (21).

DRĂGĂLAȘ, -Ă, drăgălași, -e, adj. Drăguț, plăcut, frumușel, grațios, gingaș. Cucoanele dinăuntru aveau rochiile, pălăriile și chipurile cele mai drăgălașe. PAS, Z. I 239. Dar această gură ironică... i se păru lui Manolaș, de data aceasta, nespus de drăgălașă. GALACTION, O. I 641. ◊ (Adverbial) Ea-l asculta pe copilaș Uimită și distrasă, Și, rușinos și drăgălaș, Mai nu vrea, mai se lasă. EMINESCU, O. I 175. Cîte flori sînt pe pămînt, Drăgălaș se roagă ele Și la soare și la stele. BELDICEANU, P. 106. ♦ (Rar; substantivat, m.) Iubit, drăguț, drag. Dar Manea cine-mi era?... Drăgălașul fetelor, Iubețul nevestelor. PĂSCULESCU, L. P. 250.

drăgălaș a. care e drag, care place mult: frumușel, nostim.

drăgăláș, -ă adj., pl. f. e. Grațios, plăcut, fărmăcător: față, mișcare drăgălașă. Adv. În mod drăgălaș.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

drăgălaș adj. m., pl. drăgălași; f. drăgălașă, art. drăgălașa, pl. drăgălașe

drăgălaș adj. m., pl. drăgălași; f. drăgălașă, art. drăgălașa, pl. drăgălașe

drăgălaș adj. m., pl. drăgălași; f. sg. drăgălașă, art. drăgălașa, g.-d. art. drăgălașei, pl. drăgălașe

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

DRĂGĂLAȘ adj. drăguț, frumușel, (Transilv. si Ban.) cinaș, (fig.) dulce. (Un copil ~.)

Intrare: drăgălaș
drăgălaș adjectiv
adjectiv (A1)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • drăgălaș
  • drăgălașul
  • drăgălașu‑
  • drăgălașă
  • drăgălașa
plural
  • drăgălași
  • drăgălașii
  • drăgălașe
  • drăgălașele
genitiv-dativ singular
  • drăgălaș
  • drăgălașului
  • drăgălașe
  • drăgălașei
plural
  • drăgălași
  • drăgălașilor
  • drăgălașe
  • drăgălașelor
vocativ singular
plural
găgălaș
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

drăgălaș, drăgălașăadjectiv

  • 1. Drăguț, grațios, gingaș (ca înfățișare sau comportare). DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Cucoanele dinăuntru aveau rochiile, pălăriile și chipurile cele mai drăgălașe. PAS, Z. I 239. DLRLC
    • format_quote Dar această gură ironică... i se păru lui Manolaș, de data aceasta, nespus de drăgălașă. GALACTION, O. I 641. DLRLC
    • format_quote (și) adverbial Ea-l asculta pe copilaș Uimită și distrasă, Și, rușinos și drăgălaș, Mai nu vrea, mai se lasă. EMINESCU, O. I 175. DLRLC
    • format_quote (și) adverbial Cîte flori sînt pe pămînt, Drăgălaș se roagă ele Și la soare și la stele. BELDICEANU, P. 106. DLRLC
etimologie:
  • Drag + sufix -ălaș. DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.