opțiuni
  • info

2 intrări

20 de definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

DRĂGOSTIRE s. f. (Pop.) Faptul de a (se) drăgosti; p. ext. dragoste. – V. drăgosti.

DRĂGOSTIRE s. f. (Pop.) Faptul de a (se) drăgosti; p. ext. dragoste. – V. drăgosti.

drăgostire sf [At: DDRF / Pl: ~ri / E: drăgosti] (Pop) 1 Dezmierdare cu cuvinte de dragoste Si: drăgostit1 (1). 2 Întreținere de relații de dragoste Si: drăgostit1 (2). 3 (Pex) Împerechere a păsărilor, a insectelor Si: drăgostit1 (3).

DRĂGOSTIRE s. f. Faptul de a (se) drăgosti; dragoste.

DRĂGOSTI, drăgostesc, vb. IV. Tranz. și refl. recipr. (Pop.) A(-și) spune cuvinte de dragoste; a (se) mângâia, a (se) dezmierda. ♦ Refl. recipr. A întreține, a avea relații de dragoste. – Din dragoste.

DRĂGOSTI, drăgostesc, vb. IV. Tranz. și refl. recipr. (Pop.) A(-și) spune cuvinte de dragoste; a (se) mângâia, a (se) dezmierda. ♦ Refl. recipr. A întreține, a avea relații de dragoste. – Din dragoste.

drăgosti [At: COSTINESCU / Pzi: ~tesc / E: drr dragoste] (Pop) 1-2 vtrr A (se) dezmierda cu cuvinte de dragoste. 3 vrr A avea relații de dragoste. 4 vr (Pan; d. păsări, insecte) A se împerechea.

DRĂGOSTI, drăgostesc, vb. IV. Tranz. A mîngîia, a dezmierda, a giugiuli; a spune cuiva cuvinte de dragoste. Ea se făcu atît de voioasă, ba drăgostea, ba săruta pe Pahon. RETEGANUL, P. V 12. El s-așază lîngă dînsa, fruntea ei o netezește, O dezmiardă cu durere, suspinînd o drăgostește. EMINESCU, O. I 84. ◊ Refl. reciproc. Perechi de porumbei albi se drăgosteau gîngurind melancolic. REBREANU, R. II 269. Să drăgosteau și să jucau la umbră ca doi copii răsfățați. RETEGANUL, P. II 76.

A DRĂGOSTI ~esc tranz. A trata cu gesturi și cuvinte de dragoste. /Din dragoste

A SE DRĂGOSTI mă ~esc intranz. 1) A se afla în relații de dragoste (unul cu altul); a se iubi. 2) A face schimb de semne de afecțiune (conconutent); a se mângâia. /Din dragoste

drăgostì v. a mângăia cu drag: suspinând o drăgostește EM.

drăgostésc v. tr. (d. dragoste). Mîngîĭ cu mîna în semn de dragoste. V. refl. Mîngîĭ fiind mîngîĭat reciproc. – La Dos. drăgăluĭesc (ung. dragálni).

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

drăgostire (pop.) s. f., g.-d. art. drăgostirii

drăgostire (pop.) s. f., g.-d. art. drăgostirii

drăgostire s. f., g.-d. art. drăgostirii

drăgosti (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. drăgostesc, 3 sg. drăgostește, imperf. 1 drăgosteam; conj. prez. 1 sg. să drăgostesc, 3 să drăgostească corectat(ă)

drăgosti (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. drăgostesc, imperf. 3 sg. drăgostea; conj. prez. 3 să drăgostească

drăgosti vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. drăgostesc, imperf. 3 sg. drăgostea; conj. prez. 3 sg. și pl. drăgostească

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

DRĂGOSTIRE s. v. alintare, dezmierdare, mângâiere.

drăgostire s. v. ALINTARE. DEZMIERDARE. MÎNGÎIERE.

DRĂGOSTI vb. v. alinta, dezmierda, iubi, mângâia.

drăgosti vb. v. ALINTA. DEZMIERDA. IUBI. MÎNGÎIA.

Intrare: drăgostire
drăgostire substantiv feminin
substantiv feminin (F107)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • drăgostire
  • drăgostirea
plural
  • drăgostiri
  • drăgostirile
genitiv-dativ singular
  • drăgostiri
  • drăgostirii
plural
  • drăgostiri
  • drăgostirilor
vocativ singular —
plural —
Intrare: drăgosti
verb (VT401)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • drăgosti
  • drăgostire
  • drăgostit
  • drăgostitu‑
  • drăgostind
  • drăgostindu‑
 singular plural
  • drăgostește
  • drăgostiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • drăgostesc
 (să)
  • drăgostesc
  • drăgosteam
  • drăgostii
  • drăgostisem
a II-a (tu)
  • drăgostești
 (să)
  • drăgostești
  • drăgosteai
  • drăgostiși
  • drăgostiseși
a III-a (el, ea)
  • drăgostește
 (să)
  • drăgostească
  • drăgostea
  • drăgosti
  • drăgostise
plural I (noi)
  • drăgostim
 (să)
  • drăgostim
  • drăgosteam
  • drăgostirăm
  • drăgostiserăm
  • drăgostisem
a II-a (voi)
  • drăgostiți
 (să)
  • drăgostiți
  • drăgosteați
  • drăgostirăți
  • drăgostiserăți
  • drăgostiseți
a III-a (ei, ele)
  • drăgostesc
 (să)
  • drăgostească
  • drăgosteau
  • drăgostiră
  • drăgostiseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

drăgostire, drăgostirisubstantiv feminin

etimologie:
  • vezi drăgosti DEX '98 DEX '09

drăgosti, drăgostescverb

  • 1. popular A(-și) spune cuvinte de dragoste; a (se) mângâia, a (se) dezmierda. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: alinta dezmierda giugiuli iubi mângâia
    • format_quote Ea se făcu atît de voioasă, ba drăgostea, ba săruta pe Pahon. RETEGANUL, P. V 12. DLRLC
    • format_quote El s-așază lîngă dînsa, fruntea ei o netezește, O dezmiardă cu durere, suspinînd o drăgostește. EMINESCU, O. I 84. DLRLC
    • format_quote Perechi de porumbei albi se drăgosteau gîngurind melancolic. REBREANU, R. II 269. DLRLC
    • format_quote Să drăgosteau și să jucau la umbră ca doi copii răsfățați. RETEGANUL, P. II 76. DLRLC
    • 1.1. reflexiv reciproc A întreține, a avea relații de dragoste. DEX '09 DEX '98
etimologie:
  • dragoste DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.