ARGINȚICĂ, argințele, s. f. Arbust cu flori mari, albe și cu frunze verzi lucitoare pe partea superioară și albe pe cea inferioară. (Dryas octopetala). – Argint + suf. -ică.

argințică s. f., g.-d. art. argințelei; pl. argințele

Dryas, fiul lui Ares și tatăl regelui trac Lycurgus.

DRYAS L., ARGINȚICĂ fam. Rosaceae. Gen originar din regiuni arctice și subarctice, 3 specii pitice, tufe sau semitufe, cu tulpină de obicei culcată. Frunzele de la baza tulpinii persistente, simple, pețiolate, eliptice, crestate sau aproape penate, pe partea inferioară albe, pe cea superioară lucioase, marginea rulată în exterior, însoțite de stipele caduce. Flori mari, albe sau galbene, singulare, cu un peduncul delicat, sepale și petale de obicei opt, stamine numeroase. Fructe cu un stil lung, păros.

Dryas drummondii Hook. Arbust peren. înflorește vara. Flori galbene, campanulate, solitare, pendente, cu peduncul lung. Frunze persistente, spatulate, cu vîrf bont, crestate, pe partea inferioară argintii. Semitufă cu tulpini maro, culcate, cca 25 cm înălțime.

Dryas octopetala L. Specie care înflorește vara. Flori albe, mari, solitare, de obicei cu 8 petale albe, stamine numeroase, galbene. Mic arbust peren, cca 15 cm înălțime, tulpină culcată, maro. Frunze mici, lobate, persistente, coriacee, alterne, eliptice sau oblong-ovate verzi-închis-lucioase pe partea superioară, albe-tomentoase pe cea inferioară, crenate pe margini, însoțite de stipele caduce. Fructe, achene.

ARGINȚICĂ s. (BOT.; Dryas octopetala) cerențel.