12 definiții pentru drumeag
din care- explicative (7)
- morfologice (5)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
DRUMEAG, drumeaguri, s. n. Drum îngust. – Drum + suf. -eag.
DRUMEAG, drumeaguri, s. n. Drum îngust. – Drum + suf. -eag.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de RACAI
- acțiuni
drumeag sn [At: SĂM. II, 437 / V: (reg) ~ac / Pl: ~uri / E: drum + -eag] Drum (1) îngust Si: drumuleț (2), drumușor (2), (reg) drumiț (2), (reg) drumurel (2), (reg) drumuț (2).
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
DRUMEAG, drumeaguri, s. n. Drum îngust; drumuleț, drumușor. Pe un drumeag de țară porniră trei flăcăi. DEȘLIU, G. 49. Carul intră în cîmpie, pe un drumeag. CAMILAR, TEM. 47. Triglea îl văzuse de departe și-l aștepta la «odaie», în mijlocul drumeagului. SADOVEANU, M. C. 138. – Variantă: drumeac (SANDU-ALDEA, U. P. 59) s. n.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
drumeac sn vz drumeag
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
DRUMEAC s. n. v. drumeag.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
drumeac n. drum mic sau îngust.
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
drumeác și -eág n., pl. urĭ și ece, ege (d. drum. Cp. cu păteac, rădeac, sfredeleac). Drum îngust: o ĭeĭ pe drumeacu ist părăsit (Șez. 33, 26).
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
drumeag s. n., pl. drumeaguri
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
drumeag s. n., pl. drumeaguri
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
drumeag s. n., pl. drumeaguri
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
drumeag
- sursa: MDO (1953)
- adăugată de Ladislau Strifler
- acțiuni
drumeac.
- sursa: IVO-III (1941)
- adăugată de Ladislau Strifler
- acțiuni
substantiv neutru (N24) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
substantiv neutru (N24) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
drumeag, drumeagurisubstantiv neutru
-
- Pe un drumeag de țară porniră trei flăcăi. DEȘLIU, G. 49. DLRLC
- Carul intră în cîmpie, pe un drumeag. CAMILAR, TEM. 47. DLRLC
- Triglea îl văzuse de departe și-l aștepta la «odaie», în mijlocul drumeagului. SADOVEANU, M. C. 138. DLRLC
-
etimologie:
- Drum + sufix -eag. DEX '98 DEX '09