drújbă, drújbe, s.f. (pop.; în expr.) slujba-i slujbă, drujba-i drujbă = una-i slujba, alta-i prietenia.
Sursa: DAR (2002) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

drújbă (drújbe), s. f. – Prietenie, intimitate, familiaritate. Sl. (bg., sb., rut., rus.) družba. – Der. drușcă, s. f. (prietenă a miresei, care o însoțește la ceremonia de nuntă, domnișoară de onoare), din sl. družĭka „prietenă” (Cihac, II, 103; Conev 58), cf. bg., rus. družka „domnișoară de onoare”; dîrzar, s. m. (invitat al miresei, la nunțile din popor), cf. sb. drugar „tovarăș”.
Sursa: DER (1958-1966) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

drújbă f. (vsl. družĭba, d. drugŭ, prieten. V. drușcă). Numaĭ în locuțiunea slujba-ĭ slujbă, și drujba drujbă. V. slujbă.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

Definiții din dicționare neoficiale

Deoarece nu sunt editate de lexicografi, aceste definiții pot conține erori, deci e preferabilă consultarea altor dicționare în paralel

---

drujbă, drujbe s. f. mașină-unealtă având un lanț prevăzut cu dinți tăietori, acționată de un motor și folosită în special pentru tăierea lemnului. – Din n. pr. (rus.) Дружба (Drujba)
Sursa: Neoficial | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink