DRUG, (1, 2) drugi, s. m., (3) druguri, s. n. 1. S. m. Bară de fier sau de lemn având diverse întrebuințări (în lucrări de construcții). ♦ (Înv.) Lingou. 2. S. m. Fiecare dintre cele două lemne groase, sprijinite pe câte două picioare, care alcătuiesc patul sau corpul războiului de țesut manual. 3. S. n. Punct de broderie asemănător cu festonul, prin care se obțin pe cusătură linii (dese și) pline. – Din scr. drug.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de ana_zecheru | Semnalează o greșeală | Permalink

DRUG, drugi m. 1) Bară (groasă) de fier sau de lemn folosită, mai ales, în construcții. 2) Fiecare din cele două tălpi ale războiului de țesut cu ajutorul cărora se ridică și se coboară ițele; tălpig. /<sb. drug
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

DRUG s. 1. bară. (Un ~ de fier.) 2. (reg.) rudă. (Un ~ de stejar.) 3. v. pârghie. 4. v. broască.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

DRUG s. v. bară, carâmb, ceafă, cerbice, lingou.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

drug (-gi), s. m. – 1. Par, bîtă, bară. – 2. Loitre de car. – 3. Bîrnă în general. – 4. Știulete de porumb. – Var. (Mold.) druc. Sl. drǫgŭ, probabil prin intermediul v. sb. și sb. drug (Cihac, II, 102; Skok 68), cf. drîng, var. din rut. druk. – Der. drugă, s. f. (băț; fus; fir tors; știulete de porumb), cf. sb. druga, bg. deruga (› mr., megl. drugà, ngr. δροῦγα, alb. drugë); dîrg, s. m. (ciocan de lemn folosit de zidari); drughineață, s. f. (Mold., băț); drugălău, s. m. (Munt., știulete); drugăleață, s. f. (fus); drughineață, s. f. (Mold., băț, par); drăgare, s. f. (grinda principală); îndruga, vb. (a țese urzeala; a țese gros; a vorbi prea mult, a pălăvrăgi); îndrugătură, s. f. (cantitate de lînă toarsă).
Sursa: DER (1958-1966) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

drug (bară, parte a războiului de țesut) s. m., pl. drugi
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

drug (broderie) s. n., pl. drúguri
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

drug m. (sîrb. drug, prăjină, druga, fus, bg. drŭg, prăjină, rut. sîrb. dial. druk, d. vsl. drongŭ, cĭomag; ung. dorong, dorîngă, prăjină. V. drugă, droșcă). Bară, prăjină de metal (maĭ rar de lemn). Drug de aur, aur neprefăcut încă în banĭ. – Și druc. A te ținea druc de cineva, a te ținea lipcă de el, a nu-l maĭ slăbĭ. V. manelă și ștangă.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink