druéte (-éți), s. m. Par, bîtă. Origine necunoscută. După Diculescu 482, din gr. δρῦς; Rosetti, II, 116, îl pune în legătură cu alb. dru „lemn”.
Sursa: DER (1958-1966) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink