opțiuni
  • info
3 intrări
10 definiții

Explicative DEX

drotare sf [At: MDA ms / Pl: ~tări / E: drota] Ondulare a părului cu drotul (3) Si: drotat1.

drota vt [At: TDRG / Pzi: ~tez / E: drot] A ondula părul cu drotul (3).

drotar sm [At: HERZ.-GHER., M. 11390 / Pl: ~i / E: drot + -ar] (Reg) 1 Fabricant de sârmă. 2 Meseriaș care folosește sârma pentru a lega diferite obiecte.

DROTAR sm. Trans. ⊕ Cel ce leagă cu drot oalele și alte vase sparte sau crăpate; Iarna, vara, Umblă țara Biet feciorul de ~ (RET.).

DROTA, drotez, vb. I. Tranz. (Regional) A încreți ceva (mai ales părul, v. friza) cu fierul. (Metaforic) Departe-un stol de grauri drotează, leneș, zarea. PERPESSICIUS, S. 29.

DROTAR, drotari, s. m. (Transilv.) Meseriaș care leagă cu sîrmă vase (de pămînt sau de porțelan) sparte sau crăpate.

DROTA, drotez, vb. I. Tranz. (Reg.) A încreți (părul) cu fierul. – Din drot.

DROTAR, drotari, s. m. (Reg.) Meseriaș care repară (legînd cu sîrmă) vase (de pămînt sau de porțelan) sparte sau crăpate. – Din drot + suf. -ar.

drotéz v. tr. (d. drot). Încrețesc cu drotu (fr. friser): păr drotat. V. peptăn.

Arhaisme și regionalisme

drotár, s.m. v. drodar.

Intrare: drotare
drotare infinitiv lung
infinitiv lung (IL113)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • drotare
  • drotarea
plural
  • drotări
  • drotările
genitiv-dativ singular
  • drotări
  • drotării
plural
  • drotări
  • drotărilor
vocativ singular —
plural —
Intrare: drota
verb (VT201)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • drota
  • drotare
  • drotat
  • drotatu‑
  • drotând
  • drotându‑
 singular plural
  • drotează
  • drotați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • drotez
 (să)
  • drotez
  • drotam
  • drotai
  • drotasem
a II-a (tu)
  • drotezi
 (să)
  • drotezi
  • drotai
  • drotași
  • drotaseși
a III-a (el, ea)
  • drotează
 (să)
  • droteze
  • drota
  • drotă
  • drotase
plural I (noi)
  • drotăm
 (să)
  • drotăm
  • drotam
  • drotarăm
  • drotaserăm
  • drotasem
a II-a (voi)
  • drotați
 (să)
  • drotați
  • drotați
  • drotarăți
  • drotaserăți
  • drotaseți
a III-a (ei, ele)
  • drotează
 (să)
  • droteze
  • drotau
  • drotară
  • drotaseră
Intrare: drotar
substantiv masculin (M1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • drotar
  • drotarul
  • drotaru‑
plural
  • drotari
  • drotarii
genitiv-dativ singular
  • drotar
  • drotarului
plural
  • drotari
  • drotarilor
vocativ singular
  • drotarule
  • drotare
plural
  • drotarilor
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

drota, drotezverb

  • 1. regional A încreți ceva (mai ales părul, vezi. friza) cu fierul. DLRLC
    • format_quote metaforic Departe-un stol de grauri drotează, leneș, zarea. PERPESSICIUS, S. 29. DLRLC
etimologie:
  • drot DLRM

drotar, drotarisubstantiv masculin

  • 1. regional Meseriaș care repară (legând cu sârmă) vase (de pământ sau de porțelan) sparte sau crăpate. DLRLC
etimologie:
  • drot + -ar. DLRM

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.