DROPIE, dropii, s. f. Pasăre sălbatică înaltă de peste un metru; trăiește la șes și e foarte căutată de vînători pentru carnea ei gustoasă (Otis tarda); drobiță. Dintr-o dată ne-am văzut aproape de dropii. Cu binoclul, am cunoscut cucoșul cel bătrîn, cu guleru-i de năgară. SADOVEANU, O. A. II 221. Am văzut cîrdurile de dropii, cutreierînd, cu pas măsurat și cu capul ațintit la pază, acele șesuri fără margine. ODOBESCU, S. III 14. ◊ (Metaforic) Iar peste șes – aprinsă dropie – Soarele roșu se-nalță, s-apropie. BENIUC, V. 110.