dropică sf [At: NECULCE, ap. DLR ms / V: dop~ / Pl: ~ici / E: (hi)dropică] (Mpp) 1 Hidropizie. 2 (Îs) ~ la cap Hidrocefalie. 3 (Îf dop~) Boală de stomac. 4 (Îaf) Boală incurabilă, caracterizată prin umflarea corpului.

DROPICĂ s. f. (Popular) Hidropizie.

DROPICĂ f. pop. Stare patologică constând în acumularea de lichid seros în țesuturi; hidropizie. /<bulg. drópikas

dropică f. numele vulgar al idropiziei [Gr. mod.].

drópică V. idropizie.

doprică sf vz dropică

*ASCITĂ sf. 🩺 = DROPICĂ.

*idropizíe f. (fr. hydropisie, d. lat. hydrópisis, var. din hydrops, vgr. ῾ýdrops; ngr. ydropikía). Med. O boală caracterizată pin grămădire de apă (lichid seros) în corp, maĭ ales la pîntece. – Vechĭ și pop. drópică (ngr. ydrópikas).

dropică (pop.) s. f., g.-d. art. dropicii

dropică (pop.) s. f., g.-d. art. dropicii

dropică s. f., g.-d. art. dropicii

DROPICĂ s. v. ciroză hidrică, hidropizie.

dropică s. v. CIROZĂ HIDRICĂ. HIDROPIZIE.

dropică s. f. – Hidropizie. – Var. mr. idropică. Ngr. ὐδρώπιϰας sau ὐδρωπιϰιά (Tiktin; Candrea), cf. alb. dropiki, sb. tropika. – Der. dropios, adj. (care suferă de hidropizie).