opțiuni
  • info

2 intrări

22 de definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

DROBUȘOR1, drobușori, s. m. Diminutiv al lui drob1 (1). – Drob1 + suf. -ușor.

DROBUȘOR1, drobușori, s. m. Diminutiv al lui drob1 (1). – Drob1 + suf. -ușor.

DROBUȘOR2, drobușori, s. m. Plantă erbacee cu frunze albăstrui și cu flori galbene, ale cărei frunze fermentate dau o culoare albastră, folosită la vopsit (Isatis tinctoria). – Drob2 + suf. -ușor.

DROBUȘOR2, drobușori, s. m. Plantă erbacee cu frunze albăstrui și cu flori galbene, ale cărei frunze fermentate dau o culoare albastră, folosită la vopsit (Isatis tinctoria). – Drob2 + suf. -ușor.

drobușor1 sm [At: MARIAN, NU. 420 / V: ~bș~ / Pl: ~i / E: drob1 + -ușor] (Bot; reg) 1 Plantă erbacee din familia cruciferelor, cu flori galbene și cu frunze albăstrui, cultivată pentru prepararea vopselelor Si: boiengioaie, cardamă, cardoman, drob1(2)-mărunt, drobișor (2), drobușoară, laba-mâței (Isatis tinctoria). 2 Drog3 (2) (Genista oligosperma). 3 Drobiță1 (Genista tinctoria).

drobușor2 sm[1], sn [At: MARIAN, Î, 244 / Pl: ~șoare / E: drob2 + -ușor] 1-14 (Șhp) Drobuleț (1-14).

  1. posibilă greșeală de tipar, plural neconsemnat la această intrare, ci doar la drobușor1 — Ladislau Strifler

DROBUȘOR, drobușoare, s. n. Diminutiv al lui drob (I 1). Pe masă stau bucatele, iar în mijlocul mesei patru colaci unul peste altul, c-un smoc de steble de busuioc, c-un drobușor de sare și c-o năframă. SEVASTOS, N. 268.

DROBUȘOR, drobușoare, s. n. 1. Diminutiv al lui drob (I 1). 2. Plantă erbacee cu flori galbene, ale cărei frunze fermentate dau o culoare albastră, folosită la vopsit (Isatis tinctoria).

drobușor m. plantă de un verde-albăstruiu, ale cării frunze dau o frumoasă coloare albastră, întrebuințată de boiangii (Isatis tinctoria). [V. drobiță].

drobușór m. Drob, o plantă (isatis tinctoria).

drebușor sm vz drobușor2

drobșor sm vz drobușor1

drobușoară sf [At: PANȚU, PL.2 / Pl: ~re / E: drob1 + -ușoară] Drobușor1 (1) (Isatis tinctoria).

dropșor sm vz drobușor[1]

  1. Ref. încrucișată posibil incorectă, nefiind atestată de def. formei principale „drobușor” — LauraGellner

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

drobușor s. m., pl. drobușori

drobușor s. m., pl. drobușori

drobușor (bulgăre de sare, plantă) s. m., pl. drobușori

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

DROBUȘOR s. v. drob, drobiță.

DROBUȘOR s. (BOT.; Isatis tinctoria) drob, (reg.) boiengioaie, cardama, drobișor, laba-mâței.

DROBUȘOR s. (BOT.; Isatis tinctoria) drob, (reg.) boiengioaie, cardama, drobișor, laba-mîței.

drobușor s. v. DROB. DROBIȚĂ.

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

drobșor, (drogșor, drobișor), s.m. – (bot.) Nume dat mai multor arbuști: Genista tinctoria L., utilizat în industria textilă casnică (se extrage culoarea galben-portocalie, cu care se vopsește lâna); Isatis tinctoria L. (pentru prepararea unei culori albastre ca indigoul); Hypericum perforatum (sunătoare). ♦ (med. pop.) Se folosește la dureri de stomac, boli de ficat, de rinichi, eczeme etc. (Borza, 1968: 86). – Din drob2 „arbust” (< rus., ucr. drok, Candrea, cf. DER; DEX, MDA) + suf. -șor.

drobșor, (drogșor, drobișor), s.m. – (bot.) Nume dat mai multor arbuști: Genista tinctoria L., utilizat în industria textilă casnică (se extrage culoarea galben-portocaliu, cu care se vopsește lâna); Isatis tinctoria L. (pentru prepararea unei culori albastre ca indigoul); Hypericum perforatum (sunătoare); se folosește în medicina populară la dureri de stomac, boli de ficat, de rinichi, eczeme etc. (Borza 1968: 86). – Din ucr. drok (Candrea, Scriban cf. DER) + -șor.

Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

DROBUȘÓR (< drob) s. n. 1. Diminutiv al lui drob (1). 2. Plantă erbacee perenă din familia cruciferelor, înaltă de peste 50 cm, cu flori galbene, dispune în racem, fructe silicve și frunze albastru-brumate (Isatis tinctoria). În Evul Mediu, din frunzele culese înainte de înflorire, preparate într-un mod special, se obținea o pastă neagră-verzuie, care vopsea în albastru-indigo; floriel sau planta întreagă, uscate și apoi fierte, sunt utilizate pentru vopsit în galben.

Intrare: drobușor (bot.)
drobușor2 (pl. -e) substantiv neutru
substantiv neutru (N11)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • drobușor
  • drobușorul
  • drobușoru‑
plural
  • drobușoare
  • drobușoarele
genitiv-dativ singular
  • drobușor
  • drobușorului
plural
  • drobușoare
  • drobușoarelor
vocativ singular —
plural —
drobșor
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
drebușor
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
dropșor
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: drobușor (dim.)
drobușor1 (pl. -i) substantiv masculin
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • drobușor
  • drobușorul
  • drobușoru‑
plural
  • drobușori
  • drobușorii
genitiv-dativ singular
  • drobușor
  • drobușorului
plural
  • drobușori
  • drobușorilor
vocativ singular —
plural —
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

drobușor, drobușoaresubstantiv neutru

etimologie:
  • Drob + sufix -ușor. DEX '98

drobușor, drobușorisubstantiv masculin

  • 1. Diminutiv al lui drob. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Pe masă stau bucatele, iar în mijlocul mesei patru colaci unul peste altul, c-un smoc de steble de busuioc, c-un drobușor de sare și c-o năframă. SEVASTOS, N. 268. DLRLC
etimologie:
  • Drob + sufix -ușor. DEX '09 DEX '98

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.