DROBUȘOR1, drobușori, s. m. Diminutiv al lui drob1 (1). – Drob1 + suf. -ușor.
Sursa: DEX '98
(1998)
|
Adăugată de
LauraGellner
| Semnalează o greșeală
| Permalink
DROBUȘÓR2, drobușori, s. m. Plantă erbacee cu frunze albăstrui și cu flori galbene, ale cărei frunze fermentate dau o culoare albastră, folosită la vopsit (Isatis tinctoria). – Drob2 + suf. -ușor.
Sursa: DEX '98
(1998)
|
Adăugată de
LauraGellner
| Semnalează o greșeală
| Permalink
DROBUȘÓR, drobușoare, s. n. 1. Diminutiv al lui drob (I 1). 2. Plantă erbacee cu flori galbene, ale cărei frunze fermentate dau o culoare albastră, folosită la vopsit (Isatis tinctoria).
Sursa: DLRM
(1958)
|
Adăugată de
lgall
| Semnalează o greșeală
| Permalink
DROBUȘÓR s. (BOT.; Isatis tinctoria) drob, (reg.) boiengioaie, cardama, drobișor, laba-mâței.
Sursa: Sinonime
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
DROBUȘÓR s. v. drob, drobiță.
Sursa: Sinonime
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
drobușór (bulgăre de sare, plantă) s. m., pl. drobușóri
Sursa: Ortografic
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
drobușór m. Drob, o plantă (isatis tinctoria).
Sursa: Scriban
(1939)
|
Adăugată de
blaurb
| Semnalează o greșeală
| Permalink