DROÁGĂ, droage, s. f. (Reg. și fam.) Căruță mare, greoaie și hodorogită. ♦ Roabă. – Din rus. droga.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

DROÁGĂ s. v. car funebru, car funerar, car mortuar, dric.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

droágă s. f., g.-d. art. droágei; pl. droáge
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

droágă (oa dift.) f., pl. e (rus. drogá, targă, d. vsl. drongŭ, grindă, ca fr. brancard, targă, d. branche, ramură. V. droșcă, drug). Est. Căruță de transport, maĭ ales acoperită. Dric, patașcă. Cotigă de dus cîniĭ prinșĭ. Roabă maĭ mare compusă dintr’o cutie pe doŭă roate împinsă de om. Iron. Trăsură hodorogită, daradaĭcă.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

cotígă (sud) și cotĭúgă (nord) f., pl. ĭ (rut. kotĭúga, cîne [!], ca fr. chien, „cîne” și „roabă”). Căruță pe doŭă roate (de dus gunoĭ ș. a.). Partea din ainte [!] a pluguluĭ (în nord teleagă și teleguță), compusă din cele doŭă roate. Căruță de dus cîniĭ prinșĭ pe strade [!] (numită și ladă și droagă). Un fel de camion maĭ grosolan (caracterizat pin [!] doŭă grinzĭ lungĭ și groase), foarte obișnuit în Moldova, în al căreĭ nord se numește cotĭugar.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink