DRIOPITEC, driopiteci, s. m. Maimuță fosilă antropomorfă, considerată deopotrivă strămoș al maimuțelor antropoide și al hominizilor. [Pr.: dri-o-] – Din lat. Dryopithecus, denumirea științifică a maimuței.

driopitec sm [At: DEX² / P: dri-o~ / Pl: ~eci / E: lat Dryopithecus] Maimuță fosilă antropomorfă, considerată strămoș atât al maimuțelor antropoide, cât și al hominizilor.

DRIOPITEC, driopiteci, s. m. Maimuță fosilă antropomorfă, considerată deopotrivă strămoș al maimuțelor antropoide și hominizilor. [Pr.: dri-o-] – Din numele științific lat. Dryopithecus.

DRIOPITEC s.m. Cel mai apropiat strămoș al maimuțelor antropoide actuale și al omului, care a trăit la începutul perioadei neogene. [Pron. -dri-o-. / < fr. dryopithèque, cf. gr. drys – stejar, pithekos – maimuță].

DRIOPITEC s. m. maimuță fosilă antropoidă arboricolă. (< fr. dryopithèque)

driopitec (desp. dri-o-) s. m., pl. driopiteci

driopitec (dri-o-) s. m., pl. driopiteci

driopitec s. m. (sil. dri-o-), pl. driopiteci

DRIO- „stejar”. ◊ gr. drys, dryos „stejar” > fr. dryo-, engl. id. > rom. drio-. □ ~fil (v. -fil₁), adj., (despre o plantă) care crește pe stejari; ~pitec (v. -pitec), s. m., maimuță fosilă, antropoidă și arboricolă, care a trăit la începutul perioadei neogene.

DRIOPITÉC (< fr. {i}; {s} gr. dryo „stejar” + pithekos „maimuță”) s. m. Maimuță antropomorfă, bidepă, arboricolă, cu membrele anterioare mai lungi decât cele posterioare și dentiție asemănătoare cu a gorilei și a omului. A trăit în Europa, Asia și Africa în timpul Miocenului, fiind considerat strămoșul comun al antropoidelor și hominidelor (Dryopithecus).