DRIȘCUÍRE, drișcuiri, s. f. Acțiunea de a drișcui și rezultatul ei; drișcuit. – V. drișcui.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

DRIȘCUÍRE s. (CONSTR.) drișcuit, fățuire, fățuit. (~ tencuielii unui zid.)
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

drișcuíre s. f., g.-d. art. drișcuírii; pl. drișcuíri
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

DRIȘCUÍ, drișcuiesc, vb. IV. Tranz. A netezi tencuiala, betonul sau asfaltul cu drișca. – Drișcă + suf. -ui.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

A DRIȘCUÍ ~iésc tranz. (tencuială, asfalt sau beton) A netezi cu drișca. /drișcă + suf. ~ui
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

DRIȘCUÍ vb. (CONSTR.) a fățui. (~ un zid proaspăt tencuit.)
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

DRIȘCUÍ vb. v. tencui.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

drișcuí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. drișcuiésc, imperf. 3 sg. drișcuiá; conj. prez. 3 sg. și pl. drișcuiáscă
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

drișcuĭésc v. tr. (d. drișcă orĭ sîrb. drškati, a.î.). Vest. Mălăluĭesc, netezesc cu drișca.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink