DRÍȘCĂ, driște, s. f. Unealtă a zidarului cu care se netezește tencuiala, mortarul, betonul. – Din bg. drăžka.
Sursa: DEX '98
(1998)
|
Adăugată de
LauraGellner
| Semnalează o greșeală
| Permalink
DRÍȘCĂ ~te f. Unealtă de zidărie folosită pentru netezirea tencuielii sau a betonului; fățuitoare. /<bulg. drăžka
Sursa: NODEX
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
DRÍȘCĂ s. (TEHN.) fățuitoare, (reg.) mala, netezitoare, (Transilv. și Ban.) șimitău. (~ pentru mortar.)
Sursa: Sinonime
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
dríșcă (dríște), s. f. – Mistrie. Sb. drska, bg. drăzka „manivelă” (Candrea; Scriban). – Der. drișcui, vb. (a umple sau a netezi cu mistria).
Sursa: DER
(1958-1966)
|
Adăugată de
blaurb
| Semnalează o greșeală
| Permalink
dríșcă s. f., g.-d. art. dríștei; pl. dríște
Sursa: Ortografic
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
dríșcă f., pl. ște și ștĭ (bg. drŭžka, mîner; sîrb. drška, mîner). Vest. Mala, netezitoare, unealtă de lemn cu care zidaru netezește tencuĭala.
Sursa: Scriban
(1939)
|
Adăugată de
blaurb
| Semnalează o greșeală
| Permalink