DRES¹, (II) dresuri, s. n. (Pop.). I. Acțiunea de a drege și rezultatul ei. II. Concr.) 1. Fard, cosmetic, suliman. 2. (La pl.) Mirodenii, condimente. III. (Concr.; la pl.; în forma direse) Denumire dată actelor de cancelarie domnească emise în Țările Române. [Var.: dires s. n.] – V. drege.

deres¹ sn vz dres¹

dires¹ sn vz dres¹

dres³ sn [At: DEX² / Pl: ~uri / E: eg dress] 1 Ciorap-pantalon. 2 (Spt; balet) Echipament.

dres¹ sn [At: GOLESCU, T. 23 / V: der~, dir~ / Pl: ~uri și (îvr) ~e / E: drege] (Pop) 1 Reparare. 2 Aranjare. 3 (Fig; irn) Falsificare. 4 (Fam) Beție. 5 (Îe) A apuca (sau a avea) darul ~ului A fi marcat de beție. 6 Plănuire. 7 Îndreptare a unei greșeli, a unei nedreptăți. 8 Contrafacere de băuturi. 9 (Îs) ~ul glasului (sau al vocii) Limpezire a glasului (a vocii) printr-o tuse ușoară înainte de a vorbi sau de a cânta. 10 (Îs) ~ul gustului Îndepărtare a gustului neplăcut lăsat de alimente sau de băuturi rele prin consumarea unor alimente, băuturi plăcute. 11 (Îe) A-și face ~urile A-și aranja treburile. 12 (Înv; ccr; lpl îf direse) Document care consfințește o hotărâre. 13 (Înv; ccr; lpl îf direse) Denumire dată actelor de cancelarie domnească emise în țările române. 14 Întremare (după boală, un accident). 15 Îmbunătățire a gustului unei mâncări. 16 (Lpl) Mirodenii. 17 (Lpl) Ingrediente. 18 (Lpl) Arome puse în băuturi. 19 (Lpl) Farduri. 20 (Îe) A-și pune (sau a-și da cu) ~uri A se farda.

dresură sf [At: DEX² / Pl: ~ri / E: ger Dressur] 1-4 Dresare (1-4) a unui animal. 5 Număr într-un spectacol de circ realizat cu animale dresate (4).

DRES¹, dresuri, s. n. (Pop.). I. Acțiunea de a drege și rezultatul ei. II. Concr.) 1. Fard, cosmetic, suliman. 2. (La pl.) Mirodenii, condimente. III. (Concr.; la pl., în forma direse) Denumire dată actelor de cancelarie domnească emise în țările române. [Var.: dires s. n.] – V. drege.

DRES¹, dresuri, s. n. I. Acțiunea de a drege. 1. Reparare. Unde mai pui dresul căsuței și altele. DUNĂREANU, CH. 23. Zidirile cele nouă ce se fac și, după vreme, dresurile caselor. GOLESCU, Î. 44. 2. Întreprindere a unei acțiuni; p. ext. rînduire, aranjare. ◊ (Mai ales în expr.) A-și face dresurile = a-și aranja treburile. Fata împăratului își făcu drsurile cum o învățase tatăl său. ISPIRESCU, L. 377. ♦ (Ironic) Falsificare. Dresuri în rezultatele statistice. I. IONESCU, M. 16. II. (Concretizat) Ceea ce servește la realizarea acțiunii de a drege. 1. (De obicei la pl.) Fard, cosmetic. Chisele și cutiuțe cu dresuri și cu mirodenii. GALACTION, O. I 509. Scoate dintr-un săculeț dresuri și dă-i iute pe obraz, și dă-i pe sprincene, și dă-i pe buze. C. PETRESCU, S. 145. Dresul, sulimanul și rumeneala cu care se văpsea... au tras largi, și adînci brazde pe obrajii ei. GHICA, S. 65. ◊ Expr. A-și pune (sau a-și da cu) dresuri = a se farda, a se sulemeni. Au nu îți e rușine Să-ți dai cu dresuri și sulemenele? TOMA, C. V. 260. ♦ Leacuri. Am cunoscut noi, cinstite jupîne Iațco, un vraci leah care se lăuda cu dresurile lui. SADOVEANU, F. J. 421. 2. (La pl.) Mirodenii, condimente. Îi pui dresuri [mîncării], merge, nu-i pui, arunc-o și cînilor că nici ei n-o mănîncă. HOGAȘ, DR. II 59. – Variantă: (popular) dires, diresuri (SEVASTOS, N. 290), s. n.

DRESURĂ s.f. Dresare. [< germ. Dressur].

DRES s. n. 1. ciorapi cu chiloți; ciorap-pantalon. 2. (sport, balet) echipament (pe corp). (< engl. dress)

DRESURĂ s. f. dresaj. (< germ. Dressur)

dres s. n. (anglicism) Ciorap pantalon ◊ „Sondajul făcut noului nostru articol, șosete supraextensibile folosite deopotrivă de femei, copii și bărbați, firul prezentând o elasticitate maximă, s-a bucurat de mult succes. Pregătim un nou fir care va conferi dresurilor o elasticitate sporită.” I.B. 27 IV 74 p. 3. ◊ „Noile tarife la operațiile de remaiat ciorapi: dresuri din fire elastice groase: 20 lei/fir; dresuri din mătase: 15 lei/fir.” R.l. 7 IX 93 p. 5; v. și 2 V 93 p. 8 (din engl. dress; DEX-S)

DRES ~uri n. 1) Produs cosmetic care se aplică, în special, pe față pentru a-i modifica aspectul natural; fard; sulimeneală. ◊ A-și pune ~uri (sau a se da cu ~uri) a se farda; a se sulemeni. 2) la pl. Condimente care se adaugă în mâncare pentru a fi mai gustoasă. /v. a drege

dres a. 1. reparat; 2. aromatizat: bucate drese; 3. falșificat: vin dres; 4. fermecat: calul e dres. ║ n. 1. reparațiune: dresul e greu AL.; 2. suliman: se spoia cu dres; 3. pl. arome, condimente: mâncare gătită cu dresuri; 4. a face dresuri, a lua dispozițiile necesare: călăuzind el făcea dresuri înainte ISP.; 5. pl. V. dires.

derés V. dres.

dirés V. dres.

dres și (vechĭ) derés și dirés n., pl. urĭ. Acțiunea de a drege, de a rîndui, de a lua măsuri dese-orĭ. Condiment: mîncare cu dresurĭ. Suliman: a se da dresurĭ pe față. Dreptunghĭ de lemn care se pune ca să se mărească suprafața cînd se încarcă fînu. A face dresurile, a lua măsurĭ, a face pregătirile necesare. Vechĭ (pl. e). Act, document.

dresuri (mirodenii; ingrediente; arome; farduri) (rar) s. n. pl.

dresuri (mirodenii) (rar) s. n. pl.

dresuri (cosmetice, mirodenii) s. n. pl.

dres² (ciorap-pantalon) s. n., pl. dresuri

dres¹ (faptul de a drege) s. n.

dresură s. f., g.-d. art. dresurii; pl. dresuri

dres² (fard, obiect de îmbrăcăminte) s. n., pl. dresuri

dres¹ (faptul de a drege) s. n.

dresură s. f., g.-d. art. dresurii; pl. dresuri

dres (acțiune, obiect vestimentar) s. n., pl. dresuri

dresură s. f., g.-d. art. dresurii; pl. dresuri

DRES s. v. aromat, condiment, fard, ingredient, mirodenie, refacere, reparare, reparat, reparație.

DRES s. ciorapi-pantalon (pl.).

DRESURĂ s. dresaj, dresare. (~ de lei.)

dres s. v. AROMAT. CONDIMENT. FARD. INGREDIENT. MIRODENIE. REFACERE. REPARARE. REPARAT. REPARAȚIE.

DRESURĂ s. dresaj, dresare. (~ de lei.)