DREPTÁR, dreptare, s. n. Riglă, echer sau orice alt instrument folosit (în construcții, în dulgherie etc.) pentru verificarea suprafețelor plane ori pentru trasarea drumurilor. – Drept + suf. -ar.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

DREPTÁR ~e n. Riglă lungă sau colțar care se folosește în construcție și în tâmplărie pentru trasare sau pentru verificarea suprafețelor plane. /drept + suf. ~ar
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

DREPTÁR s. (TEHN.) colțar, echer, (reg.) cot, ghiunie. (~ul zidarului.)
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

DREPTÁR s. v. cocârlă, schimbătoare.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

dreptár s. n., pl. dreptáre
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

dreptár V. îndreptar.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

îndreptár și dreptár n., pl. e (d. drept, îndrept). Echer saŭ riglă de meseriaș. Șurub regulator p. ca o mașină să meargă maĭ răpede saŭ maĭ încet. Fig. Normă, canon, regulă de vĭață. Cod, pravilă, carte care arată legile uneĭ științe: această carte e îndreptaru limbiĭ româneștĭ. – Vechĭ dereptar. V. colțar și cumpănă.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink