2 intrări
7 definiții
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
DREPTACI, -CE, dreptaci, -ce, s. m. și f., adj. (Persoană) care are predispoziția să scrie, să lucreze etc. numai cu mâna dreaptă. – Drept + suf. -aci.
dreptaci, ~ace [At: ALEXI / Pl: ~, ~ace / E: drept + -aci] 1-2 smf, a (Îoc stângaci) (Persoană) care se servește mai des și mai eficient de mâna dreaptă Si: (reg) dreptaș (1-2).
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
DREPTACI, -CE, dreptaci, -ce, s. m. și f. Persoană predispusă din naștere să scrie, să lucreze etc. numai cu dreapta. – Drept + suf. -aci.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
dreptácĭ, -ce adj., pl. tot așa. Rar. Care lucrează cu mîna dreaptă, în opoziție cu stîngacĭ.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
dreptaci adj. m., s. m., pl. dreptaci; adj. f., s. f. sg. și pl. dreptace
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
*dreptaci adj. m., s. m., pl. dreptaci; adj. f., s. f. sg. și pl. dreptace
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
dreptaci s. m., pl. dreptaci
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
adjectiv (A115) Surse flexiune: DOR | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
vocativ | singular | — | — | ||
plural | — | — |
substantiv masculin (M73) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
dreptaci, dreptacisubstantiv masculin dreptaci, dreptaceadjectiv dreptace, dreptacesubstantiv feminin
- 1. (Persoană) care are predispoziția să scrie, să lucreze etc. numai cu mâna dreaptă. DEX '09
etimologie:
- Drept + sufix -aci. DEX '98 DEX '09