DRENARE, drenări, s. f. Acțiunea de a drena; drenaj. ♦ Deplasare a țițeiului dintr-un zăcământ spre gaura de sondă săpată în acea regiune. ♦ (Med.) Tratament pentru îndepărtarea secrețiilor dintr-o plagă, cu ajutorul drenului (2).^[1] – V. drena.

drenare sf [At: DEX / Pl: ~nări / E: drena] 1 Colectare și evacuare a apei de infiltrație de pe un teren cu ajutorul drenurilor (1, 2) Si: drenaj (1). 2 Colectare (de către o apă curgătoare) a apelor provenite din ploi Si: drenaj (2). 3 (Med) Scurgere a secrețiilor dintr-o plagă cu ajutorul drenurilor (3) Si: drenaj (3). 4 Deplasare a țițeiului dintr-un zăcământ spre gaura de sondă săpată în acea regiune.

DRENARE, drenări, s. f. Acțiunea de a drena; drenaj. ♦ Deplasare a țițeiului dintr-un zăcământ spre gaura de sondă săpată în acea regiune. – V. drena.

DRENARE s. f. Acțiunea de a drena; îndepărtarea apei dintr-un teren, cu ajutorul drenurilor. ♦ Pomparea apei de infiltrație dintr-o mină, dintr-o navă. ♦ Procesul scurgerii țițeiului dintr-un strat petrolifer, prin sonda care l-a deschis. Acest foraj deviat și drenarea ilicită de țiței începe din 1934. CONTEMPORANUL, S. II, 1948, nr. 112, 7/5.

DRENARE s.f. Acțiunea de a drena și rezultatul ei; drenaj. ♦ Deplasare a țițeiului din zăcămînt spre gaura de sondă. [< drena].

DRENA, drenez, vb. I. Tranz. 1. A colecta și a evacua apa de infiltrație de pe un teren, un loc etc. cu ajutorul drenurilor (1). ♦ (Despre o apă curgătoare) A colecta apele provenite din ploi de pe suprafața unui teren, dintr-o rețea hidrografică etc. 2. A face să se scurgă secrețiile dintr-o plagă cu ajutorul drenului (2).^[1] – Din fr. drainer.

drena vt [At: DEX / Pzi: ~nez / E: fr drainer] 1 A colecta și a evacua apa de infiltrație de pe un teren, un loc etc. cu ajutorul drenurilor (1, 2). 2 (D. o apă curgătoare) A colecta apele provenite din ploi de pe suprafața unui teren, dintr-o rețea hidrografică etc. 3 (Med) A face să curgă secrețiile dintr-o plagă cu ajutorul drenurilor (3).

DRENA, drenez, vb. I. Tranz. 1. A colecta și a evacua apa de infiltrație de pe un teren, un loc etc. cu ajutorul drenurilor (1). ♦ (Despre o apă curgătoare) A colecta apele provenite din ploi de pe suprafața unui teren, dintr-o rețea hidrografică etc. 2. A face să se scurgă secrețiile dintr-o plagă cu ajutorul drenului (2). – Din fr. drainer.

DRENA, drenez, vb. I. Tranz. 1. A usca, a seca un teren prea umed cu ajutorul drenurilor pentru a-l asana. Acum aceste inconveniente nu mai esist (= există), de cînd am drenat cîmpiile. GHICA, S. 545. 2. A face să se scurgă puroiul dintr-o rană, cu ajutorul unei meșe de tifon sau al unui tub.

DRENA vb. I. tr. 1. A usca prin drenuri un teren mlăștinos. 2. A scurge puroiul dintr-o rană printr-un dren. [< fr. drainer].

DRENA vb. tr. 1. a usca prin drenuri un teren mlăștinos. 2. a scurge puroiul dintr-o rană printr-un dren. (< fr. drainer)

A DRENA ~ez tranz. 1) (terenuri) A debarasa de excesul de apă cu ajutorul drenurilor. 2) (răni) A curăța de puroi cu ajutorul drenului. /<fr. drainer

* drenéz v. tr. (fr. drainer, d. engl. to drain). Pun supt pămînt drene ca să se scurgă apa și să se usuce terenu: terenurile argiloase trebuĭe drenate cu îngrijire. Med. Pun drene la o rană adîncă ca să se scurgă lichidele purulente.

drenare s. f., g.-d. art. drenării; pl. drenări

drenare s. f., g.-d. art. drenării; pl. drenări

drenare s. f., g.-d. art. drenării; pl. drenări

drena (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. drenez, 3 drenează; conj. prez. 1 sg. să drenez, 3 să dreneze

drena (a ~) vb., ind. prez. 3 drenează

drena vb., ind. prez. 1 sg. drenez, 3 sg. și pl. drenează

DRENARE s. drenaj. (~ apei de pe un teren.)

DRENARE s. drenaj. (~ apei de pe un teren.)

DRENÁRE (< drena) s. f. 1. Acțiunea de a drena; drenaj (1, 2, 3). 2. Deplasare a țițeiului din zăcământ spre gaura de sondă. 3. Drenarea metanului = procedeu artificial de degazare a unui zăcământ de cărbuni, care constă în executarea unor lucrări miniere pentru canalizarea gazului metan din zăcământ. 4. (MED.) Tratament folosit pentru îndepărtarea secrețiilor dintr-o plagă operatorie sau accidentală cu ajutorul tuburilor sau al meșelor de dren; drenaj (3). ◊ Drenarea bilei = tubaj duodenal.