13 definiții pentru dregătorie

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

DREGĂTORIE, dregătorii, s. f. Demnitatea, funcția de dregător. [Var.: (înv. și reg.) diregătorie s. f.] – Dregător + suf. -ie.

DREGĂTORIE, dregătorii, s. f. Demnitatea, funcția de dregător. [Var.: (înv. și reg.) diregătorie s. f.] – Dregător + suf. -ie.

dregătorie sf [At: COD. VOR. 54/12-13 / V: (înv) der~, dir~ / Pl: ~ii / E: dregător + -ie ] (Înv) 1 Funcția de dregător (1). 2 Rangul de dregător (1). 3 (Îlav) Din ~ În mod oficial. 4 (Îe) A-și face ~a A-și îndeplini funcția. 5 Conducere. 6 Poruncă. 7 (Mai ales în Imperiul Roman) Provincia condusă de un dregător (4).

DREGĂTORIE, dregătorii, s. f. (Învechit) Funcție înaltă, demnitate, slujbă laică sau eclesiastică; autoritate publică. Duca-vodă știe că vii și te-așteaptă, dînd porunci la toate dregătoriile pînă la Iași să fii bine primit. SADOVEANU, Z. C. 13. Cu tot respectul cuvenit mesei, cuvenit bătrîneții și dregătoriei părintelui arhondar, cei doi călugări schimbau cu Silviu priviri tainice. GALACTION, O. I 569. Comandantul-șef al oștirii și-a sfîrșit tocmai trebile militărești, ca secretar de stat, la înalta dregătorie ce i-a fost încredințată. MACEDONSKI, O. III 39. ◊ A-și face dregătoria = a-și îndeplini funcția. (Atestat în forma diregătorie) [Împăratul] își făcu diregătoria, dar gîndul îi era tot la fata cea mai mică. RETEGANUL, P. II 23. ♦ (Rar) Judecătorie. Merse deci pe la toate dregătoriile și fu străgănit prin judecăți mai mulți ani, fără să-și dobîndească dreptatea. ISPIRESCU, L. 277. – Variantă: (regional) diregătorie s. f.

DREGĂTORIE ~i f. Funcție de dregător; rang înalt. [Art. dregătoria; G.-D. dregătoriei; Sil. -ri-e] /dregător + suf. ~ie

dregătoríe f. (d. dregător). Vechĭ. Funcțiune maĭ însemnată. – Și direg- și dereg-.

DIREGĂTORIE s. f. v. dregătorie.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

dregătorie s. f., art. dregătoria, g.-d. art. dregătoriei; pl. dregătorii, art. dregătoriile (desp. -ri-i-) corectat(ă)

dregătorie s. f., art. dregătoria, g.-d. art. dregătoriei; pl. dregătorii, art. dregătoriile

dregătorie s. f., art. dregătoria, g.-d. art. dregătoriei; pl. dregătorii, art. dregătoriile

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

DREGĂTORIE s. v. demnitate, poziție, rang, treaptă.

dregătorie s. v. DEMNITATE. POZIȚIE. RANG. TREAPTĂ.

Intrare: dregătorie
dregătorie substantiv feminin
substantiv feminin (F134)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • dregătorie
  • dregătoria
plural
  • dregătorii
  • dregătoriile
genitiv-dativ singular
  • dregătorii
  • dregătoriei
plural
  • dregătorii
  • dregătoriilor
vocativ singular
plural
diregătorie substantiv feminin
substantiv feminin (F134)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • diregătorie
  • diregătoria
plural
  • diregătorii
  • diregătoriile
genitiv-dativ singular
  • diregătorii
  • diregătoriei
plural
  • diregătorii
  • diregătoriilor
vocativ singular
plural
deregătorie
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

dregătorie, dregătoriisubstantiv feminin

  • 1. Demnitatea, funcția de dregător. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Duca-vodă știe că vii și te-așteaptă, dînd porunci la toate dregătoriile pînă la Iași să fii bine primit. SADOVEANU, Z. C. 13. DLRLC
    • format_quote Cu tot respectul cuvenit mesei, cuvenit bătrîneții și dregătoriei părintelui arhondar, cei doi călugări schimbau cu Silviu priviri tainice. GALACTION, O. I 569. DLRLC
    • format_quote Comandantul-șef al oștirii și-a sfîrșit tocmai trebile militărești, ca secretar de stat, la înalta dregătorie ce i-a fost încredințată. MACEDONSKI, O. III 39. DLRLC
    • 1.1. A-și face dregătoria = a-și îndeplini funcția. DLRLC
      • format_quote [Împăratul] își făcu diregătoria, dar gîndul îi era tot la fata cea mai mică. RETEGANUL, P. II 23. DLRLC
    • 1.2. rar Judecătorie. DLRLC
      sinonime: judecătorie
      • format_quote Merse deci pe la toate dregătoriile și fu străgănit prin judecăți mai mulți ani, fără să-și dobîndească dreptatea. ISPIRESCU, L. 277. DLRLC
etimologie:
  • Dregător + sufix -ie. DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.