13 definiții pentru dregătorie
din care- explicative (8)
- morfologice (3)
- relaționale (2)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
DREGĂTORIE, dregătorii, s. f. Demnitatea, funcția de dregător. [Var.: (înv. și reg.) diregătorie s. f.] – Dregător + suf. -ie.
DREGĂTORIE, dregătorii, s. f. Demnitatea, funcția de dregător. [Var.: (înv. și reg.) diregătorie s. f.] – Dregător + suf. -ie.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
dregătorie sf [At: COD. VOR. 54/12-13 / V: (înv) der~, dir~ / Pl: ~ii / E: dregător + -ie ] (Înv) 1 Funcția de dregător (1). 2 Rangul de dregător (1). 3 (Îlav) Din ~ În mod oficial. 4 (Îe) A-și face ~a A-și îndeplini funcția. 5 Conducere. 6 Poruncă. 7 (Mai ales în Imperiul Roman) Provincia condusă de un dregător (4).
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
DREGĂTORIE, dregătorii, s. f. (Învechit) Funcție înaltă, demnitate, slujbă laică sau eclesiastică; autoritate publică. Duca-vodă știe că vii și te-așteaptă, dînd porunci la toate dregătoriile pînă la Iași să fii bine primit. SADOVEANU, Z. C. 13. Cu tot respectul cuvenit mesei, cuvenit bătrîneții și dregătoriei părintelui arhondar, cei doi călugări schimbau cu Silviu priviri tainice. GALACTION, O. I 569. Comandantul-șef al oștirii și-a sfîrșit tocmai trebile militărești, ca secretar de stat, la înalta dregătorie ce i-a fost încredințată. MACEDONSKI, O. III 39. ◊ A-și face dregătoria = a-și îndeplini funcția. (Atestat în forma diregătorie) [Împăratul] își făcu diregătoria, dar gîndul îi era tot la fata cea mai mică. RETEGANUL, P. II 23. ♦ (Rar) Judecătorie. Merse deci pe la toate dregătoriile și fu străgănit prin judecăți mai mulți ani, fără să-și dobîndească dreptatea. ISPIRESCU, L. 277. – Variantă: (regional) diregătorie s. f.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
DREGĂTORIE ~i f. Funcție de dregător; rang înalt. [Art. dregătoria; G.-D. dregătoriei; Sil. -ri-e] /dregător + suf. ~ie
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
dregătorie f. funcțiune înaltă.
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
dregătoríe f. (d. dregător). Vechĭ. Funcțiune maĭ însemnată. – Și direg- și dereg-.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
DIREGĂTORIE s. f. v. dregătorie.
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
DIREGĂTORIE s. f. v. dregătorie.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
DIREGĂTORIE s. f. v. dregătorie.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
deregătorie sf vz dregătorie
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
dregătorie s. f., art. dregătoria, g.-d. art. dregătoriei; pl. dregătorii, art. dregătoriile (desp. -ri-i-) corectat(ă)
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
dregătorie s. f., art. dregătoria, g.-d. art. dregătoriei; pl. dregătorii, art. dregătoriile
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
dregătorie s. f., art. dregătoria, g.-d. art. dregătoriei; pl. dregătorii, art. dregătoriile
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
DREGĂTORIE s. v. demnitate, poziție, rang, treaptă.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
dregătorie s. v. DEMNITATE. POZIȚIE. RANG. TREAPTĂ.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
substantiv feminin (F134) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
substantiv feminin (F134) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
dregătorie, dregătoriisubstantiv feminin
- 1. Demnitatea, funcția de dregător. DEX '09 DEX '98 DLRLC
- Duca-vodă știe că vii și te-așteaptă, dînd porunci la toate dregătoriile pînă la Iași să fii bine primit. SADOVEANU, Z. C. 13. DLRLC
- Cu tot respectul cuvenit mesei, cuvenit bătrîneții și dregătoriei părintelui arhondar, cei doi călugări schimbau cu Silviu priviri tainice. GALACTION, O. I 569. DLRLC
- Comandantul-șef al oștirii și-a sfîrșit tocmai trebile militărești, ca secretar de stat, la înalta dregătorie ce i-a fost încredințată. MACEDONSKI, O. III 39. DLRLC
- 1.1. A-și face dregătoria = a-și îndeplini funcția. DLRLC
- [Împăratul] își făcu diregătoria, dar gîndul îi era tot la fata cea mai mică. RETEGANUL, P. II 23. DLRLC
-
- 1.2. Judecătorie. DLRLCsinonime: judecătorie
- Merse deci pe la toate dregătoriile și fu străgănit prin judecăți mai mulți ani, fără să-și dobîndească dreptatea. ISPIRESCU, L. 277. DLRLC
-
-
etimologie:
- Dregător + sufix -ie. DEX '98 DEX '09