DRÉGERE s. v. depanare, depanație, refacere, reparare, reparat, reparație.
Sursa: Sinonime
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
DRÉGE, dreg, vb. III. (Pop. și fam.) 1. Tranz. A repara (un obiect, un mecanism etc.) ♦ Tranz. și refl. Fig. A (se) întrema, a (se) îndrepta (de bine, de rău) după un accident, după o boală. ◊ Expr. A-și drege glasul (sau vocea) = a tuși ușor înainte de a vorbi sau de a cânta, pentru a-și limpezi vocea. A-și drege gustul = a mânca sau a bea ceva plăcut, pentru a îndepărta gustul neplăcut lăsat de alimentele sau băuturile consumate anterior. ♦ Fig. A îndrepta o greșeală, o nedreptate. ♦ A face ca focul să ardă mai bine. 2. Tranz. A pune ceva la cale; a aranja, a plănui. ◊ Expr. Face și drege = a) se străduiește să rezolve, să realizeze ceva; b) se laudă, face caz că se străduiește să realizeze, să întreprindă ceva. 3. Tranz. A potrivi, a îmbunătăți gustul unei mâncări. ♦ A falsifica, a contraface o băutură. 4. Tranz. și refl. A (se) farda, a (se) sulimeni. [Perf. s. dresei, part. dres. – Var.: (înv. și reg.) dirége, (înv.) derége vb. III] – Lat. dirigere.
Sursa: DEX '98
(1998)
|
Adăugată de
romac
| Semnalează o greșeală
| Permalink
A DRÉGE dreg tranz. 1) (obiecte stricate, defectate) A repune în funcțiune; a repara; a tocmi. ◊ A-și ~ gustul a lua ceva în gură pentru a face să dispară un gust neplăcut. A-și ~ glasul (vocea) a tuși ușor pentru a-și limpezi vocea. 2) fig. A modifica în bine; a corecta; a corija. 3) A întocmi cu îndemânare, aranjând și potrivind. 4) (bucate, băuturi) A îmbunătăți la gust prin adăugarea condimentelor. 5) fig. (băuturi) A turna în pahare; a umple paharele. 6) pop. (persoane) A învăța minte; a pune la punct. 7) fam. (obrajii) A colora cu fard (pentru a da un aspect plăcut). /<lat. dirigere
Sursa: NODEX
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
DRÉGE vb. a cârpi, a repara. (A ~ un obiect rupt.)
Sursa: Sinonime
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
DRÉGE vb. v. aranja, așeza, călăuzi, clasa, clasifica, conduce, contraface, depana, dichisi, dirija, dispune, distribui, falsifica, farda, ferchezui, fortifica, găti, ghida, grupa, împărți, împodobi, îndrepta, îndruma, înfiripa, însănătoși, întări, întocmi, întrema, înzdrăveni, lecui, machia, ordona, organiza, orândui, potrivi, povățui, pune, reconforta, reface, repara, repartiza, restabili, ridica, rândui, sfătui, sistematiza, spilcui, tămădui, ticlui, tonifica, vindeca, vopsi.
Sursa: Sinonime
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
A drege ≠ a strica
Sursa: Antonime
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
A se drege ≠ a se strica
Sursa: Antonime
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
drége (drég, drés), vb. – 1. (Înv.) A conduce, a călăuzi. – 2. A pune în mișcare. – 3. A pregăti, a aranja, a orîndui. – 4. A repara, a îndrepta. – 5. A condimenta, a asezona, a găti. – 6. A aranja, a farda, a sulemeni. – 7. A îndrepta, a îmbunătăți, a corecta. – 8. (Înv.) A turna vin, a umple paharele. – Var. (înv.) direge. Mr. ndreg, ndreadzire, megl. (a)ndireg. Lat. dirĭgĕre „a conduce”, care se folosea și în forma dĕrĭgĕre (Cihac, I, 81; Pușcariu 548; Candrea-Dens., 512), cf. alb. dërgoń (Philippide, II, 640), cat. adergar. – Der. dregător (var. înv. diregător), s. m. (demnitar la curtea domnitorului, înalt funcționar); d(i)regătorie, s. f. (funcția, demnitatea de dregător); dregătorime, s. f. (clasa dregătorilor); dregătoresc, adj. (oficial); dires, s. n. (înv., document oficial, scriitură autentică; Mold., mîncare gătită, condiment); dres, s. n. (înv., ordine, funcție; suliman, fard; aranjare, reparare); dresătură, s. f. (înv., reparare; Trans., acțiunea de a îngrășa pămîntul cu bălegar).
Sursa: DER
(1958-1966)
|
Adăugată de
blaurb
| Semnalează o greșeală
| Permalink
drége vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. dreg, 1 pl. drégem, perf. s. 1 sg. dreséi, 1 pl. dréserăm; part. dres
Sursa: Ortografic
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
dreg, dres, a drége v. tr. (din direg, dires [cum se zice și azĭ pop. în Olt. Trans. Mold.] și dereg [Ps. S. și azĭ în Maram.] d. lat. dirigo, -igere, directum. – Dreg, să dreagă. V. îndrept, deretic, corijez, rector). Îndrept, îndrumez, călăuzesc (Ps. S.). Deretic, rînduĭesc, pun la locu luĭ. Îndrept, repar: a drege o mașină stricată, haĭnele, o greșeală. Fac maĭ gustos pin condimente: a drege supa cu oŭ și cu lămîĭe. Falsific (vinu). Sulemenesc: a-țĭ drege fața. Fig. Învăț minte, vin de hac, pedepsesc: lasă, că te-oĭ drege eŭ! Îndrept, întăresc, înviorez (glasu, chefu, sufletu). V. intr. Servesc la masă: a drege cu paharu. A face și a drege, a face tot posibilu ca să ĭeșĭ la capăt: ce făcu, ce drese, că scăpă! Cînd vreĭ să te dregĭ, maĭ răŭ te rupĭ, tocmaĭ cînd vreĭ să reparĭ ceva, greșeștĭ maĭ răŭ. A drege busuĭocu, a căuta să ștergĭ o impresie rea. Iron. Na-țĭ-o frîntă, că țĭ-am dres-o, se zice cînd dintr’un lucru răŭ aĭ făcut altu și maĭ răŭ în loc să-l fi dres.
Sursa: Scriban
(1939)
|
Adăugată de
blaurb
| Semnalează o greșeală
| Permalink
a drege busuiocul expr. a repara o gafă; a salva aparențele.
Sursa: Argou
(2007)
|
Adăugată de
blaurb
| Semnalează o greșeală
| Permalink