DREGĂTORÍE, dregătorii, s. f. Demnitatea, funcția de dregător. [Var.: (înv. și reg.) diregătoríe s. f.] – Dregător + suf. -ie.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

DREGĂTORÍE ~i f. Funcție de dregător; rang înalt. [Art. dregătoria; G.-D. dregătoriei; Sil. -ri-e] /dregător + suf. ~ie
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

DREGĂTORÍE s. v. demnitate, poziție, rang, treaptă.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

dregătoríe s. f., art. dregătoría, g.-d. art. dregătoríei; pl. dregătoríi, art. dregătoríile
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

dregătoríe f. (d. dregător). Vechĭ. Funcțiune maĭ însemnată. – Și direg- și dereg-.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink