dramatiza vt [At: FILIMON, O. II, 238 / Pzi: ~zez / E: fr dramatiser] 1 (C.i. opere literare, fragmente dintr-o operă literară etc.) A prelucra în vederea reprezentării pe scenă. 2 (Fig; c.i. discursuri, acțiuni etc.) A face să devină dramatic (15). 3 (Irn) A exagera gravitatea unui eveniment, a unei situații etc.. Si: a lua în tragic.

DRAMATIZA, dramatizez, vb. I. Tranz. 1. A transforma o lucrare narativă în dramă. «Poemul pedagogic» al lui Makarenko a fost dramatizat sub titlul «Viață nouă». 2. Fig. A face ca ceva să devină dramatic (2). [Creasta Parîngului] complectează tumultul peisajului și îl dramatizează în cel mai înalt grad. BOGZA, C. O. 359. ♦ (Ironic) A atribui un caracter prea serios unui eveniment, unei situații; a lua în tragic. (Absol.) Voicu ăsta al dumitale să nu dramatizeze. Asemenea lucruri s-au întîmplat și se întîmplă. BARANGA, I. 193.

DRAMATIZA vb. I. tr. 1. A adapta o lucrare literară condițiilor reprezentării scenice; (fig.) a face ceva dramatic. 2. (Ironic) A da prea multă importanță unui eveniment, unui fapt de mică importanță. [< fr. dramatiser, cf. it. drammatizzare, gr. dramatizein].

DRAMATIZA vb. tr. 1. a adapta o lucrare literară epică condițiilor reprezentării scenice. 2. a face ca ceva să devină impresionant. ◊ (ir.) a lua în tragic, a da prea multă importanță unui eveniment. (< fr. dramatiser)

A DRAMATIZA ~ez tranz. 1) (opere epice) A transforma în dramă. 2) fig. A face să devină dramatic. 3) (situații, evenimente etc.) A prezenta cu un dramatism exagerat. /<fr. dramatiser

dramatizà v. a da forma, interesul dramei.

* dramatizéz v. tr. (vgr. dramatizo). Daŭ formă dramatică: a-țĭ dramatiza discursu.

dramatiza (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. dramatizez, 3 dramatizează; conj. prez. 1 sg. să dramatizez, 3 să dramatizeze

dramatiza (a ~) vb., ind. prez. 3 dramatizează

dramatiza vb., ind. prez. 1 sg. dramatizez, 3 sg. și pl. dramatizează