14 definiții pentru Drama, dramă   declinări

Drama f. orășel în Macedonia cu fabrici de bumbac si de tutun.
Sursa: Șăineanu, ed. a VI-a (1929) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

DRÁMĂ, drame, s. f. 1. Specie a genului dramatic caracteristică literaturii moderne, cu caracter grav, în care se redă imaginea vieții reale în datele ei contradictorii, în conflicte puternice și complexe, adesea într-un amestec de elemente tragice și comice. ◊ Dramă lirică (sau muzicală) = (spectacol de) operă; (sens curent) creație de operă cu un puternic caracter dramatic. 2. Artă dramatică. 3. Fig. Întâmplare, situație nefericită, zguduitoare; nenorocire. ◊ Dramă pasională = crimă sau sinucidere determinate de gelozie sau de o dragoste nefericită. ◊ Expr. A face dramă din ceva = a exagera gravitatea unei situații. ♦ Conflict sufletesc puternic, care produce cuiva mari suferințe morale. — Din fr. drame, lat. drama.
Sursa: DEX '09 (2009) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

DRÁMĂ, drame, s. f. 1. Piesă de teatru cu caracter grav, în care se redă imaginea vieții reale în datele ei contradictorii, în conflicte puternice și complexe, adesea într-un amestec de elemente tragice și comice. ◊ Dramă lirică (sau muzicală) = (spectacol) de operă; (sens curent) creație de operă cu un puternic caracter dramatic. 2. Artă dramatică. 3. Fig. Întâmplare, situație nefericită, zguduitoare; nenorocire. ◊ Dramă pasională = crimă sau sinucidere determinate de gelozie sau de o dragoste nefericită. ◊ Expr. A face dramă din ceva = a exagera gravitatea unei situații. ♦ Conflict sufletesc puternic, care produce cuiva mari suferințe morale. – Din fr. drame, lat. drama.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

drámă s. f., g.-d. art. drámei; pl. dráme
Sursa: DOOM 2 (2005) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

DRÁMĂ ~e f. 1) Piesă de teatru care oglindește viața reală într-un conflict complex și puternic. 2) Situație de conflict intens; stare de lucruri zguduitoare. ◊ ~ sufletească conflict lăuntric. A face ~ din ceva a lua ceva prea în serios; a exagera gravitatea unei situații. /<fr. drame, lat. drama
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

DRÁMĂ s.f. 1. Operă dramatică în care tragicul se amestecă cu comicul (predominând cel dintâi). ◊ Dramă lirică = operă muzicală cu caracter de dramă. ♦ Nume generic pentru o operă dramatică. 2. (Fig.) Eveniment tragic, zguduitor; nenorocire. ♦ Frământare, conflict sufletesc puternic cu consecințe tragice. [< fr. drame, it. dramma, lat., gr. drama – acțiune].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

DRÁMĂ1 s. f. 1. specie a genului dramatic în care tragicul se amestecă cu comicul. ♦ ~ muzicală (sau lirică) = (spectacol de) operă. 2. arta dramatică. 3. (fig.) eveniment tragic, zguduitor; nenorocire. ◊ frământare, conflict sufletesc puternic, cu consecințe tragice. (< fr. drame, lat., gr. drama)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

-DRÁMĂ2 elem. drama(t)-.
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

drámă s. f., g.-d. art. drámei; pl. dráme
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

dramă f. 1. piesă de teatru ale cării persoane sunt luate din toate clasele societății, reprezentând evenimentele cele mai funeste și situațiunile cele mai patetice ale vieții: caracterul principal al dramei e coloarea locală; dramă romantică, când întrunește tragicul cu comicul, frumosul și urîtul, sublimul și grotescul; 2. șir de întâmplări grozave terminate cu o catastrofă.
Sursa: Șăineanu, ed. a VI-a (1929) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

* drámă f., pl. e (vgr. drâma, acțiune, d. dráo, lucrez). Tragedie amestecată și cu scene comice. Fig. Eveniment teribil care rezultă din caracteru oamenilor și care se poate numi și tragedie: în liniștita luĭ casă s’a petrecut o dramă. Dramă lirică, operă de teatru.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

drámă-spectácol s.f. Dramă reprezentată într-un spectacol ◊ „Vom începe cronica de librărie anunțând apariția, în Ed. Eminescu, a volumului lui Mihnea Gheorghiu: «Teatru» [...] reunind două dintre dramele-spectacol ale unui autor îmbinând cu subtilități rafinamentul informației și adresa socială, în evocări cu timbru personal.” Luc. 6 VI 75 p. 3. ◊ „Spectacolul [este] implicat direct în desfășurarea acestei «drame-spectacol» propuse unei reprezentări după formula teatrului în teatru.” Sc. 16 I 76 p. 4 (din dramă + spectacol)
Sursa: DCR2 (1997) | Furnizată de Editura Logos | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

dramă liturgică, tip de dramă muzicală care s-a dezvoltat în cadrul slujbei religioase catolice, aproximativ între sec. 10-13. A luat naștere ca urmare a amplificării treptate a unor tropi* sub formă de dialog cântat (mai întâi în liturghia* de Paști, apoi în cea de Crăciun) în scopul redării mai plastice, mai convingătoare a unor scene biblice. La început, acest dialog, interpretat de câțiva clerici, se baza pe fragmente melodice și texte greg. (v. gregoriană, muzică), adaptate și adăugate (de creatori anonimi) acestui moment special al desfășurării liturgice. Cu timpul, dialogul se lărgește, se înmulțesc replicile și, în consecință, numărul personajelor. Apar costumații speciale în faza de apogeu a genului, se apelează și la o aparatură tehnică, desigur primitivă; tropii de altădată se transformă în adevărate spectacole în interiorul bis. (reprezentațiile aveau loc în dreptul altarului). Textul devine aproape un libret* de operă* replicile urmând cu timpul să fie versificate și dispuse în strofe. Interpreții capătă indicații de gestică și mimică. Din punct de vedere muzical, se face simțită tot mai mult influența melodiilor profane ale trubadurilor* și truverilor*, d. căpătând aspectul unor creații originale. La început, cântarea era monodică*, mai târziu se poate presupune că se foloseau și formule polif. ale timpului; astfel, solo-uri vocale alternau cu dialoguri sau coruri. În acest moment se foloseau desigur acomp. și instr. D. a anticipat cu câteva secole apariția teatrului laic și a operei. Sin.: mister.
Sursa: DTM (2010) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

DRÁMĂ (‹ fr., lat.) s. f. 1. Specie a genului dramatic caracteristică literaturii moderne. Fiind, la origine, o îmbinare hibridă de elemente comice și tragice (d. satirică în teatrul grec), evoluând în epoca Renașterii spre o formă apropiată de teatrul modern (Mrlowe, Shakespeare, Lope de Vega), d. se definește ca specie în sec. 18 (d. burgheză – Diderot, Lessing) și 19 (d. romantică – Hugo, Dumas, Vigny), ilustrând în construcția caracterelor și a conflictului complexitatea nuanțată a vieții reale. În sec. 19, d. își pierde autonomia, devenind o specie proteică, înglobând o mare diversitate de forme de expresie. 2. D. muzicală (sau lirică) = (înv.) denumire dată spectacolului de operă. 3. Termen atribuit de R. Wagner (preluat apoi și de alți compozitori) operelor sale. 4. Artă dramatică. 5. Fig. Eveniment tragic, zguduitor; nenorocire. ◊ Expr. A face dramă din ceva = a vedea o situație tragică într-o întâmplare oarecare. ♦ Frământare, conflict sufletesc puternic, cu suferință morală.
Sursa: DE (1993-2009) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink