DRAGÓR, (1) dragori, s. m., (2) dragoare, s. n. 1. S. m. Muncitor care manevrează comenzile unei drage (1). 2. S. n. Navă de luptă special amenajată pentru îndepărtarea minelor marine. – Din fr. dragueur.
Sursa: DEX '98
(1998)
|
Adăugată de
LauraGellner
| Semnalează o greșeală
| Permalink
DRAGÓR1 ~i m. Mecanic pe o dragă. /<fr. dragueur
Sursa: NODEX
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
DRAGÓR2 ~oáre n. Navă maritimă înzestrată cu o dragă pentru deminarea căilor navigabile. /<fr. dragueur
Sursa: NODEX
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
DRAGÓR s.m. Muncitor care conduce o dragă. [Cf. fr. dragueur].
Sursa: DN
(1986)
|
Adăugată de
LauraGellner
| Semnalează o greșeală
| Permalink
DRAGÓR s.n. 1. Navă mică de luptă folosită la deminare. 2. Avion sau hidroavion special amenajat pentru dragarea minelor marine magnetice. [Pl. -oare. / cf. fr. dragueur].
Sursa: DN
(1986)
|
Adăugată de
LauraGellner
| Semnalează o greșeală
| Permalink
DRAGÓR I. s. m. muncitor care conduce o dragă. II. s. n. navă militară cu pescaj redus sau (hidro)avion special pentru dragarea minelor marine magnetice. (< fr. dragueur)
Sursa: MDN
(2000)
|
Adăugată de
raduborza
| Semnalează o greșeală
| Permalink
dragór (persoană) s. m., pl. dragóri
Sursa: Ortografic
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
dragór (navă) s. n., pl. dragoáre
Sursa: Ortografic
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
dragór s.n. 1974 (mar.) Navă specializată în căutarea și ridicarea minelor submarine v. portelicopter (din fr. dragueur; DTP, LTR; DEX, DN3)
Sursa: DCR2
(1997)
|
Furnizată de Editura Logos |
Adăugată de
raduborza
| Semnalează o greșeală
| Permalink