DRACÓNIC, -Ă, draconici, -ce, adj. (Despre legi, dispoziții etc.) Care este foarte aspru, de o severitate excesivă. – Din germ. drakonisch.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

DRACÓNIC ~că (~ci, ~ce) (despre legi, dispoziții, măsuri etc.) Care se caracterizează printr-o severitate excesivă; foarte aspru; drastic. /<germ. drakonisch
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

DRACÓNIC, -Ă adj. 1. (În special despre legi) Sever, excesiv, foarte aspru. 2. (Astr.) Draconitic. [Cf. it. draconico, germ. drakonisch < Dracon – legislator atenian].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

DRACÓNIC, -Ă adj. excesiv de sever, foarte aspru. (< germ. drakonisch)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

DRACÓNIC adj. (rar) draconian. (Măsuri ~.)
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

dracónic adj. m., pl. dracónici; f. sg. dracónică, pl. dracónice
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

* draconíc, -ă adj. (d. Dracone, un legislator sever în vechea Atenă, ca platonic d. Platone). Al luĭ Dracone: codu draconic pedepsea cu moartea orĭ-ce furt. Fig. Foarte sever: legĭ draconice. Adv. În mod draconic. – Și draconian.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink