căutare avansată
Din totalul de 82 sunt afișate 13 definiții pentru „drac”   declinări

DRAC, draci, s. m. 1. Fință imaginară, de sex masculin, întruchipare a spiritului rău; diavol, demon, satana, necuratul, aghiuță. ◊ Expr. A fii dracul gol (s-au împielițat) s-au a fii drac împielițat = a) a fii rău, afurisit; b) a fii isteț, poznaș. Omul (s-au salba, poama) dracului s-au om al dracului = a) om rău, ticălos; b) om întreprinzător, descurcăreț. A se teme de ceva k de dracul (s-au k dracul de tămâie) = a se teme foarte tare de ceva. A se uita l-a cineva k l-a dracul = a se uita l-a cineva cu dușmănie s-au cu frică. E tot un drac = e totuna, e același lucru. A avea (s-au a fii cu) draci s-au a avea pe dracul în el = a) a fii rău dispus, enervat; b) a fii energic, plin de viață, neastâmpărat. Parcă a intrat dracul în el, se zice despre cineva mânios, agitat s-au cu o energie inepuizabilă. A băga (pe cineva) în draci (s-au în toți draci) = a intimida, a înfricoșa (pe cineva); a face (pe cineva) să depună toate eforturile (de frică). Trebuie să fie un drac l-a mijloc, se spune când nu poate fii găsită o explicație logică a unei sitoați încurcate s-au când se bănuiește o cauză ascunsă, greu de găsit. Șia băgat (s-au șia amestecat) dracul coada, se zice când o sitoație care părea clară se complică dintrodată, capătă o evoluție neașteptată. A trage pe dracul de coadă = a fii foarte sărac, a o duce greu. A căuta pe dracul = a intra singur întro încurcătură, ași provoca singur neplăceri. A da de (s-au peste) dracul ori a vedea (s-au ași găsi) pe dracul = a o păți. A căuta pe dracul și a găsi pe tatăsău = a ajunge întro sitoație și mai rea decât aceea anterioară. A trimite (pe cineva) l-a dracul s-au a da dracului = a înjura, a blestema (pe cineva), pomenind de diavol. A trimite (pe cineva) de l-a dracul l-a tatăsău = a purta (pe cineva) de colo până colo. A cere pe dracul și pe tatăsău (s-au cât dracul pe tatăsău) = a cere (pe ceva) un preț exorbitant. A face pe dracun patru s-au a face și pe dracul = a face tot posibilul, a încerca toate mijloacele. A da (s-au a lăsa) dracului (pe cineva s-au ceva) = a abandona, a părăsi (pe cineva s-au ceva), a renunța definitiv (l-a cineva s-au l-a ceva). A se duce dracului = (despre persoane dezagreabile; adesea în imprecați) a se duce fără să se mai întoarcă (și întrun loc neștiut); (despre bunuri materiale) a se pierde, a se irosi. A se duce l-a dracul = a pleca unde vrea (fără săi mai știe nimeni de urmă și fără săi mai dorească revederea). Al loa dracul (s-au draci, mama dracului) = a muri; a o păți. La dracul! formulă exclamativă de dispreț prin care se exprimă dorința de a renunța l-a ceva, de a se lepăda de ceva. Pe dracul! = (formulă exclamativă de negație) nimic! Al dracului! s-au ptiu, drace! exclamați exprimând uimire, enervare, admirație. A nu avea nici pe dracul = a fii perfect sănătos. Lucrul dracului = lucru dificil, dubios, care creează neplăceri. (Glumeț și ir.) Buruiana (s-au iarba, tămâia) dracului = tutun. ♦ (În formule de generalizare extremă, cu sensul de „orice”, „oriunde”, „fie cineo fii”) Face și pe dracul.Expr. La dracun praznic s-au l-a mama dracului, unde șia înțărcat dracul copii, unde șia spart dracul opincile = întrun loc (neprecizat) foarte îndepărtat. ♦ (În expr.) Al dracului (de...) = a) foarte rău, păcătos; b) incomod, dificil; c) foarte, peste măsură de..., grozav; d) energic, descurcăreț, răzbătător. (Așa) deal dracului! = fără niciun motiv, findcă așa vreau! 2. Fig. Om plin de păcate, rău, crud; om poznaș, isteț, vioi. 3. Compus: dracdemare = pește marin de culoare cenușieroșiatică, cu corpul și capul comprimate lateral, a cărui primă aripioară dorsală este formată din țepi veninoși (Trachinus draco).Lat. draco, „șarpe, balaur”.
Sursa: DEX '09 (2009) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

DRAC, draci, s. m. 1. Finta imaginara, de sex masculin, intruchipare a spiritului rau; diavol, demon, satana, necuratul, aghiuta. ◊ Expr. A fii dracul gol (s-au impielitat) s-au a fii drac impielitat = a) a fii rau, afurisit; b) a fii istet, poznas. Omul (s-au salba, poama) dracului s-au om al dracului = a) om rau, ticalos; b) om intreprinzator, descurcaret. A se teme de ceva k de dracul (s-au k dracul de tamaie) = a se teme foarte tare de ceva. A se uita l-a cineva k l-a dracul = a se uita l-a cineva cu dusmanie s-au cu frica. E tot un drac = e totuna, e acelasi lucru. A avea (s-au a fii cu) draci s-au a avea pe dracul in el = a) a fii rau dispus, enervat; b) a fii energic, plin de viata, neastamparat. Parca a intrat dracul in el, se zice despre cineva manios, agitat s-au cu o energie inepuizabila. A baga (pe cineva) in draci (s-au in toti draci) = a intimida, a infricosa (pe cineva); a face (pe cineva) sa depuna toate eforturile (de frica). Trebuie sa fie un drac l-a mijloc, se spune cand nu poate fii gasita o explicatie logica a unei sitoati incurcate s-au cand se banuieste o cauza ascunsa, greu de gasit. Șia bagat (s-au sia amestecat) dracul coada, se zice cand o sitoatie care parea clara se complica dintro data, capata o evolutie neasteptata. A trage pe dracul de coada = a fii foarte sarac, a o duce greu. A cauta pe dracul = a intra singur intro incurcatura, asi provoca singur neplaceri. A da de (s-au peste) dracul s-au a vedea (s-au asi gasi) pe dracul = a o pati. A cauta pe dracul si a gasi pe tatasau = a ajunge intro sitoatie si mai rea decat aceea anterioara. A trimite (pe cineva) l-a dracul s-au a da dracului = a injura, a blestema (pe cineva), pomenind de diavol. A trimite (pe cineva) de l-a dracul l-a tatasau = a purta (pe cineva) de colo pana colo. A cere pe dracul si pe tatasau (s-au cat dracul pe tatasau) = a cere (pe ceva) un pret exorbitant. A face pe dracun patru s-au a face si pe dracul = a face tot posibilul, a incerca toate mijloacele. A da (s-au a lasa) dracului (pe cineva s-au ceva) = a abandona, a parasi (pe cineva s-au ceva), a renunta definitiv (l-a cineva s-au l-a ceva). A se duce dracului = (despre persoane dezagreabile; adesea in imprecati) a se duce fara sa se mai intoarca (si intrun loc nestiut); (despre bunuri materiale) a se pierde, a se irosi. A se duce l-a dracul = a pleca unde vrea (fara sai mai stie nimeni de urma si fara sai mai doreasca revederea). Al loa dracul (s-au draci, mama dracului) = a muri; a o pati. La dracul! formula exclamativa de dispret prin care se exprima dorinta de a renunta l-a ceva, de a se lepada de ceva. Pe dracul! = (formula exclamativa de negatie) nimic! Al dracului! s-au ptiu, drace! exclamati exprimand uimire, enervare, admiratie. A nu avea nici pe dracul = a fii perfect sanatos. Lucrul dracului = lucru dificil, dubios, care creeaza neplaceri. (Glumet si ir.) Buruiana (s-au iarba, tamaia) dracului = tutun. ♦ (În formule de generalizare extrema, cu sensul de „orice”, „oriunde”, „fie cineo fii”) Face si pe dracul.Expr. La dracun praznic s-au l-a mama dracului, unde sia intarcat dracul copii, unde sia spart dracul opincile = intrun loc (neprecizat) foarte indepartat. ♦ (În expr.) Al dracului (de...) = a) foarte rau, pacatos; b) incomod, dificil; c) foarte, peste masura de..., grozav; d) energic, descurcaret, razbatator. (Asa) deal dracului! = fara nici un motiv, findca asa vreau! 2. Fig. Om plin de pacate, rau, crud; om poznas, istet, vioi. 3. Compus: dracdemare = peste marin de culoare cenusierosiatica, cu corpul si capul comprimate lateral, a carui prima aripioara dorsala este formata din tepi veninosi (Trachinus draco). – Lat. draco, „sarpe, balaur”.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de romac | Semnalează o greșeală | Permalink

drac s. m., pl. draci
Sursa: DOOM 2 (2005) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

DRAC s. 1. aghiuță, demon, diavol, încornoratul (art.), naiba (art.), necuratul (art.) satană, tartor, (livr.) belzebut, (rar) scaraoțchi, (pop. și fam.) michiduță, nichipercea (art.), pârlea (art.), sarsailă, (pop.) faraon, idol, împelițatul (art.), mititelul (art.), nefârtatul (art.), nevoia (art.), pârdalnicul (art.), procletul (art.), pustiul (art.), vicleanul (art.), celdepecomoară, celdinbaltă, ducăsepepusti, ucigăl-crucea, ucigăl-toaca, (înv. și reg.) mamon, săcretul (art.), sotea (art.), (reg.) hâdache, năpustul (art.), spurc, spurcat, șeitan, șotcă, ucigan, (Transilv., Ban. și Maram.) bedă, (Mold. și Bucov.) benga (art.), (prin Bucov.) carcandilă, (Transilv. și Mold.) mutul (art.), (prin Mold. și Bucov.) pocnetul (art.), (prin Olt.) sarsan, (prin Mold.) scaloi, (prin Bucov.) șlactrafu (art.), (înv.) împiedicătorul (art.), nepritorul (art.), (eufemistic) păcatul (art.). 2. (IHT.) dracdemare (Trachinus draco) = dragon.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

Drac ≠ înger
Sursa: Antonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

DRAC ~ci m. (în religia creștină) Fință imaginată drept spirit al răului; dușman principal al lui Dumnezeu și al omeniri; diavol; demon; satană. ◊ A se teme k ~cul de tămâie a se teme foarte tare de ceva s-au de cineva. E tot un ~ e totuna; este același lucru. A face pe ~cul în patru a face tot ce se poate; a pune totul în joc. Pe ~cul se spune pentru a arăta neîncrederea s-au pentru a tăgădui ceva. Parcăi ~cul pe uscat se spune despre cineva foarte urât. A trage pe ~cul de coadă a fii foarte sărac; a o duce foarte greu. Șia băgat ~cul coada între ei se spune când între prieteni se stârnește o vrajbă neașteptată. Nui ~cul atât de negru lucrurile nu stau atât de rău cum se pare. A fii ~cul gol (s-au împelițat) a) a fii rău; b) a fii foarte isteț. A vedea pe ~cul (s-au a da de ~cul) a o păți. Salba (s-au poama) ~cului om ticălos. A se uita (l-a cineva) k l-a ~cul a se uita l-a cineva cu dușmănie s-au cu frică. A avea ~ci (a fii cu ~ci, a fii plin de ~ci) a) a fii om rău; b) a fii neastâmpărat, zvăpăiat. Unde șia înțărcat ~cul copii (s-au l-a ~cul în praznic) foarte departe; întrun loc care nul știe nimeni. Buruiana (s-au iarba) ~cului tutun. A căuta pe ~cul ași face singur neplăceri. A scăpa de ~cul și a da peste tatăsău a ajunge din rău în mai rău. A da (s-au a lăsa) ~cului a nu se mai interesa de cineva s-au de ceva; a lăsa l-a voia întâmplări. A nu avea nici pe ~cul a fii sănătos. Al ~cului! (s-au ptiu, ~ce) se spune când ești cuprins de uimire. Lucrul ~cului afacere necurată. Și pe ~cul orice. Ce ~cul! se spune când ești nedumerit de ceva. Săl ia ~cul (ducăse ~cului) se spune pentru a exprima indignarea față de acțiunile cuiva s-au față de o sitoație. /<lat. draco
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

DRAC, draci, s. m. 1. (În concepțile religioase și în superstiți; familiar, mai ales în zicători, proverbe, expresi, de obicei nearticulat) Fință imaginară consi­derată k spirit al răului, al întunericului; diavol, necu­ratul. Eu nu mam închinat nici domnului, nici dracului. BENIUC, V. 13. Stai, nu fugi; nu e drac; e un biet om k toți oameni. SADOVEANU, D. P. 101. Tremurau, întrun fluid luminos și vioriu, draci mici, spînzurați de coarne, care zupăiau din piciorușe. EMINESCU, N. 56. Rîde dracu de porumbe negre și pe sine nu se vede, se zice cînd cineva critică pe altul, fără săși vadă proprile greșeli. Nui chiar atît de negru dracu dupe cum se spune (= lucrurile nu se prezintă atît de rău pe cît arată aparențele). ◊ Expr. A fii dracul gol (s-au împielițat, în picioare) = a întrupa toate însușirile negative ale dracului, a fii rău, cîinos, afurisit. Slujitorul domnului este dracul împelițat. NEGRUZZI, S. I 235. Ești dracul împelițat. Dar și Copii oamenilor sînt draci goi. PANN, P. V. II 122. Omul (s-au salba, poama) dracului = om rău, ticălos, afurisit. De omul dracului să dai și să scapi. ISPIRESCU, L. 43. Nu știți dvoastră ce poama dracului e HarapAlb. CREANGĂ, P. 230. Deși sîngele apă nu se face și cămeșa e mai aproape decît anteriul, dar nepotul e salba dracului. NEGRUZZI, S. I 249. A se teme (de ceva) k de dracul (s-au k dracul de tămîie) = a se teme foarte tare, ai fii foarte frică (de ceva). A se uita (l-a cineva) k l-a dracul = a se uita (l-a cineva) urît, cu duș­mănie. E tot un drac = e totuna. A avea draci, a fii cu draci s-au a avea pe dracu! în el = a) a fii energic, plin de viață, zvăpăiat, neastîmpărat. Sora asta a noastră are glas blînd, dar știe să poruncească. Are în ea draci. Îmi place. SADOVEANU, P. M. 240. Da ști cai chitito bine, măi Chirică ? Tot cu draci ești tu, bine zic eu. CREANGĂ, P. 163; b) a avea toane rele, a fii rău dispus. Are draci astăzi. A băga pe cineva în draci (s-au în toți draci) = a intimida pe cineva, a vîrî frica în cineva. Trebuie să fie un drac l-a mijloc, se spune cînd nu se poate găsi o expli­cație logică unei sitoați încurcate s-au cînd se bănu­iește o urzeală, ceva ascuns. Aici tot trebuie să fie un drac l-a mijloc ! SADOVEANU, Z. C. 292. Șia băgat (s-au șia amestecat) dracul coada, se spune cînd o sitoație care părea clară se complică dintro dată, cînd doi prieteni se învrăjbesc pe neașteptate etc. (Cu o construcție mai puțin obișnuită) Aici șia amestecat coada un drac. C. PETRESCU, R. DR. 127. A trage pe dracul de coadă = a fii foarte sărac, a trăi în mizerie, de azi pe mîine; a trage mîța de coadă. A căuta pe dracul, se spune despre cel care lucrează fără prevedere, care își produce singur încurcături și neplăceri. Cînd ii bine, caută pe dracu. SEVASTOS, l-a TDRG. A da de (s-au peste) dracul s-au a vedea (s-au ași găsi) pe dracul = ași găsi beleaoa, a o păți. Să ne apropiem... poate e cu cineva, să nu dăm de dracu ! PREDA, Î. 146. Să nu te mai aud vorbind de asta, că dai de dracu. SADOVEANU, P. M. 108. Să se ieie amîndoi l-a harță, să se taie în vorbe kn săbi: șapoi a vedea franțuzul pe dracu ! id. Z. C. 49. A să treacă prin strîmtori, prin păduri, unde șar putea găsi pe dracul. ALECSANDRI, l-a TDRG. A căuta pe dracul și a găsi pe tatăsău s-au a ajunge de l-a dracul l-a tatăsău = a ajunge din rău în mai rău, a cădea din lac în puț. A trimite (pe cineva) l-a dracul = al da (pe cineva) încolo, al da dracului. A trimite (pe cineva) de l-a dracul l-a tatăsău = a face (pe cineva) să alerge mult încoace și încolo, a purta (pe cineva) de icicolo. A cere (pentru un obiect oferit spre vînzare) pe dracul și pe tatăsău (s-au cît dracul pe tatăsău) = a cere un preț exagerat. A face pe dracun patru = a face tot posibilul, a depune toate eforturile, a încerca toate mijloacele (pentru a aduce ceva l-a îndeplinire). Domnul Mihalache... aștepta cu catastiful deschis pe geantă, să facă datornicul pe dracu în patru și saducă de prin vecini cîțiva lei. PAS, Z. I 153. Făcu pe dracul în patru și se urcă deasupra muntelui. ISPIRESCU, L. 195. Măcar fă pe dracul în patru... dar numaidecît sămi aduci pielea cerbului. CREANGĂ, P. 218. Făte frate cu dracul pînă treci puntea = aliazăte cu oricine, chiar cu un dușman, pînă trece pri­mejdia. A da s-au a lăsa (pe cineva s-au ceva) dracului = a părăsi (pe cineva) în voia întîmplări, a nu se mai interesa (de cineva s-au de ceva), a abandona. Să dau dracului treaba ? PORUMBACU, A. 39. Dăl dracului de tutun. C. PETRESCU, C. V. 54. A da (pe cineva) dracului (s-au l-a toți draci) = a înjura, a blestema; a drăcui. Călcînd pe bătăturile moșnegilor care mă da l-a toți draci... am alergat l-a celalalt capăt a galeriei. NEGRUZZI, S. I. 38. A se duce dracului = (se spune în legătură cu persoane deza­greabile) a se duce fără să se mai întoarcă; (despre lucruri, stări etc.) a se prăpădi, a se irosi fără rost. Tinereță, studi, se duseseră toate dracului. CAMILAR, N. I 32. (În impre­cați) Dute dracului ! A se duce l-a dracul = a pleca în treaba lui (fără săi mai știe cineva de urmă). Acum vino... l-a masă cu noi, șapoi te poți duce l-a dracu cu toate gebelele tale. HOGAȘ, M. N. 9. (În imprecați) Dute l-a dracu ! A loa (pe cineva s-au, mai rar, ceva) dracul (s-au draci s-au mama dracului) = a se prăpădi; a o păți rău. Nu lau mîncat nici lupi, nu lau loat nici draci. VISSARION, B. 56. (În amenințări) Nu blestema, babo, că te ia mama dracului. PAS, Z. I 51. (În imprecați) Săl ia dracu de bagaj ! GALAN, Z. R. 132. Batăte dumnezeu să te bată și tear loa dracu, și nai mai ajunge. SADOVEANU, Z. C. 291. Loai-ar dracu pe ciocoi, Căci ei au stîrnit război. ANT. LIT. Pop. I 21. Parcă a intrat dracul (în cineva), se spune despre cel aprig l-a mînie (s-au l-a treabă). Întrun nor de colb ce zbura pe fața pămîntului, cai alerga k și cînd ar fii intrat dracul întrînși. ALECSANDRI, C. 112. La dracul (cu ceva), formulă de dispreț prin care se exprimă dorința de a renunța l-a ceva, de a se lepăda de ceva. La dracu mările, cnutul, zăbrelele... La dracu pungași, călăi, lichelele ! DEȘLIU, G. 54. Al dracului ! s-au ptiu, drace ! exclamați exprimînd uimire s-au enervare. Ptiu, drace ! minunațivă, creștinilor. SADOVEANU, P. M. 46. Ptiu ! drace, iaca în ce încurcătură am intrat. CREANGĂ, P. 201. Nam (s-au nai etc.) nici pe dracul = nam (s-au nai etc.) suferit nici o vătămare, nici o durere; nu sînt (s-au ești etc.) atins de nici o infirmitate, de nici o boală; sînt (s-au ești etc.) sănătos. Nu ești lovit pe dinăun­tru?... – Nam nici pe dracu. DAVIDOGLU, M. 25. Pe dracul, formulă de negație; nimic. Nai bani, creștine ?...Am pe dracu. La TDRG. Bagă bine de seamă, să poți scăpa, că de numîne mîncăm pe dracul, vezi că sîntem hămesite de foame ? RETEGANUL, P. III 51. ◊ (În imprecați; uneori cu sens atenoat) Să fiu al dracului dacă înțeleg. SADOVEANU, P. M. 65. Dăte jos deacolo, măi băiete, cămi dărîmi portița, fireai al dracului ! REBREANU, R. I 146. (În formule impersonale) Ei, să fie al dracului, pe ce stradă, nene ? C. PETRESCU, Î. II 171. ◊ (În formule de generalizare extre­mă, cu sensul de « orice », « oriunde », « fie cineo fii ») Face și pe dracul. Se duce și l-a dracul.Cînd își pune în gînd să facă ceva, nici dracul nu io scoate din cap. ISPIRESCU, L. 102. De nime numi pasă ! Nici de vornic, nici de dracul. ALECSANDRI, P. A. 58. ◊ Expr. La dracun praznic s-au l-a mama dracului, unde șia înțărcat dracul copii, unde șia spart dracul opincile, s-au unde șia pierdut dracul potcoavele = foarte departe, întrun loc care nul cunoaște nimeni. Vă duc și pînă l-a măruroș, dacă vreți și pînă l-a caleantoarsă... – Și pînă l-a dra­cun praznic. ALECSANDRI, T, I 398. ◊ (Ca atribut genitival imprimă substantivului carel determină un sens peio­rativ, injurios, disprețuitor) Hi, gloaba dracului !Loc. adj. și adv. Al dracului (de... ), formează expresi cu noanțe superlative: a) foarte, tare, afară din cale, peste măsură de..., grozav. Primejdia are să fie... a dracului de grea. CAMILAR, N. I. 247. Drumul ăsta... e lung al dra­cului. CAMIL PETRESCU, U. N. 231. Cînd bate vîntul mai a dracidui. La TDRG; b) care dă de furcă, afurisit, inco­mod. Poziția e cam a dracului. CAMIL PETRESCU, U. N. 281. (Cu sens atenoat) Fugea șchiopătînd dupe niște ale dracului de vaci. PREDA, Î. 16; c) energic, capabil. Mic și al dracului; d) (admirativ) strașnic, extraordinar. Mă ! da al dracului cucoș iaista ! CREANGĂ, P. 65; e) foarte rău, păcătos. Sturza era cel mai al dracului [boier]. CAMILAR, T. 203. Ai să vezi și dumneata, al dracului ce e... De cei zice lui « Titircă InimăRea »? CARAGIALE, O. I 80. Pentru boala urîtului, carei boala cea mai a dracului din lume... ascultați. ALECSANDRI, T. I 107. ◊ Expr. (Așa,) deal dracului = fără nici un motiv, findcă așa vreau ! Lucrul dracului = poznă, pătăranie. Mai ști, lucru dracului, să nu se întîmple să ne ia nevestele noastre pe unul drept altul ! MACEDONSKI, O. II 407. ◊ (Glumeț și ironic) Buruiana (s-au iarba s-au tămîia) dracului = tutun. ◊ (Ca element stilistic exprimînd nemulțumirea, reproșul, supărarea, indignarea) Dracul mă punea sămi bat capul cu gra­matica ? CREANGĂ, A. 114. ◊ (Mai ales în propoziți interogative, exprimînd nedumerire, surpriză, mirare, uimire) Prefectul își drese glasul și zise: Ce dracu au oameni azi, măi ? DUMITRIU, N. 32. Unde dracul am mai auzit eu despre doi corbi ? CAMILAR, N. I 126. Ce dracu cauți aice ? NEGRUZZI, S. I 88. ◊ (În con­strucție cu verbele « a ști », « a asculta », « a face », « a înțelege » etc., exprimă nedumerire s-au negație) Dracul știe ce are, cică a prins niște iepuroi. CREANGĂ, P. 304. Se uita, dracu știe, cu interes ori așa decât, l-a un portret. EMINESCU, N. 37. Măi bădiță, pentru tine Multe dau cu lemnun mine, Multe dau și mulți mănfruntă, Dar cine dracui ascultă ? JARNÍKBÎRSEANU, D. 69. 2. Fig. Om plin de păcate, rău, crud; (cu sens atenoat și cu noanță afectivă) nebunatic, șturlubatic. Nu era același drac zvăpăiat care își arunca cartea în pridvor cînd se întorcea de l-a școală și mă prindea de gît cu amîndouă mîinile pentru k să o duc în cîrcă ? DELAVRANCEA, l-a TDRG. E și drac, dar e și sfîntă. MACEDONSKI, O. I 57. Olio, tu leică, Ce mai drac frumos de noră ! COȘBUC, P. I 97. ◊ (La vocativ, fără a se adresa cuiva anume) Haide, drace, haide ! să intri tu pe strada lui Marcu Aoleriu ori Catilina, și lasă ! CARAGIALE, O. I 47.
Sursa: DLRLC (1955-1957) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

drac s. m., pl. draci
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

drac (dráci), s. m.1. Demon, diavol, spirit malign. – 2. Diavol, imprecatie adresata in special copilor. – 3. Diavol, imprecatie in general. – 4. Joc de copi, care se impart in doua grupuri, unul reprezentind oastea diavolilor, celalalt al ingerilor. – Mr. dracu, darac, megl. drac, istr. drocu. Lat. dracu „dragon” probabil cu forma *dracus, cf. ngr. δράϰος, alb. drek (Cihac, II, 81; Puscariu 547; CandreaDens., 510; REW 2759). În latina religioasa a ajuns sa insemne „demon”; cf. CIL, VIII, 15247 si Suidas: „In Hiobo diabolus draco dicitir”. Pentru der. directa de l-a nominativ, cf. cap, om, sarpe, etc. Der. dracarie, s. f. (dracie, strengarie; vrajitorie, magie); dracesc, adj. (demonic, diavolesc); dracie, s. f. (actiune diabolica; faradelege, rautate; strengarie, pozna); dracime, s. f. (multime de draci); dracoaica, s. f. (diavolita); dracos, adj. (care se tine de draci; neastimparat, strengar); dracovenie, s. f. (dracie), cu suf. fals -ovenie de l-a parascovenie; dracui, vb. (a invoca diavolul, a da dracului); indraci, vb. (a infuria, a scoate din sarite).
Sursa: DER (1958-1966) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

drac m. diavol: al dracului, om rău și viclean k un demon (dar și spiritoal); fig. strașnic: un frig al dracului; dracul gol (împelițat), diavolul în fință, muiere foarte rea; calu (sfredelu) dracului, babă afurisită: salba dracului, fam. nepot; a mânca l-a nuntă (pomana) dracului, a rămânea spân; ași sparge dracul opincile, a se osteni în zadar, a nu izbuti; a face pe dracu în patru, a încerca imposibilul, a pune totul în mișcare. [Lat. DRACO, balaur s-au șarpe înaripat care (dupe concepțiunea creștină) simbolizează însușirilei amăgitoare și insidioase: necuratul a fost asemănat șarpelui, specia cea mai vicleană dintre animale, pentru cursele ce întinde muritorilor]. V. tău.
Sursa: Șăineanu, ed. a VI-a (1929) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

drac m. (lat. dráco, -ónis, sarpe, balaur, d. vgr. drákon, ngr. drákos; it. draco, drago si dragóne, pv. drago, fr. sp. dragon, pg. dragao. D. rom. vine slov. drak, balaur. – Gen. al luĭ dracu si al draculuĭ). Diavol, spiritu rauluĭ (reprezentat in biblie supt forma de sarpe). Un drac de copil, un copil neastimparat. Al draculuĭ!, interj. de mirare: maĭ, al draculuĭ! Oare ce sa fie asta? Om al draculuĭ, om raŭ, om veninos. Frig al draculuĭ, mare frig. Apa frige al draculuĭ, frige grozav. Al draculuĭ de mult, foarte mult. Ce dracu! interj., de mirare si intrebare: ce dracu aĭ, maĭ, de tipĭ asa? De unde dracu viĭ, unde dracu te ducĭ? din ce loc al draculuĭ (= nestiut) viĭ, in ce loc al draculuĭ te ducĭ? Dracu gol, drac impielitat, persoana rea saŭ priceputa l-a rele. Calu dracilor, femeĭe rea. Salba draculuĭ (iron.), nepot. A face pe dracu’n patru, a face tot posibilu. Mester e dracu: voĭ reusĭ! is priceput k dracu si voĭ reusĭ. A fugi k dracu de tamiĭe, a fugi (a evita) grozav. A fii k dracu pe uscat, a fii foarte urit. A avea pe dracu in tine, a fii nebun. A te duce draculuĭ, a pleca, si (fig.) a muri. A se duce draculuĭ, a se perde: s’au dus boiĭ draculuĭ (= am patito!). A da draculuĭ, a arunca, a renunta. Loatear dracu! murireaĭ. A scapa de dracu si a da peste [V. peste] tatasu, a scapa de un raŭ s ia da peste altu maĭ mare. A cere pe dracu si pe tatasu, a cere un pret exorbitant. O mincare care n’o maninca nicĭ dracu, o mincare foarte rea. A trage mita de coada (saŭ pe dracu de coada, barb. dupe fr. tirer le diable par l-a queue), a fii in mizerie. Unde sĭa intarcat dracu copiĭ, l-a dracu’n praznic, l-a mama draculuĭ saŭ (Bz.) l-a dracu cu cartĭ, foarte departe: s’a mutat l-a dracu’n praznic. Eĭ, comedia draculuĭ, eĭ, mare comedie, lucru cĭudat! A baga in dracĭ (fam.), indracit, foarte mult: a baut in dracĭ.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

cáluldrácului (libelulă) s. m. art., pl. cáidrácului
Sursa: DOOM 2 (2005) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

!córnuldrácului (plantă) s. m. art.
Sursa: DOOM 2 (2005) | Adăugată de gall | Semnalează o greșeală | Permalink