DRĂNICER, drăniceri, s. m. Meșteșugar care face dranițe sau acoperă casele cu draniță. – Draniță + suf. -ar.

drănicer sm [At: H X, 161 / Pl: ~i / E: draniță + -er] (Reg) Meșteșugar care face dranițe (1) Si: șindrilar, (reg) dranițar. 2 Lucrător în construcții care acoperă casele cu draniță (1).

DRĂNICER sm. Mold. ⊕ Cel ce lucrează dranițe, șindrilar: sat de cherestigii și ~i (VLAH.).

DRĂNICER, drăniceri, s. m. Meșteșugar care face dranițe sau acoperă casele cu draniță. – Draniță + suf. -er.

DRĂNICER, drăniceri, s. m. (Mold., Bucov., Maram.) Meșteșugar care învelește casele cu dranițe; muncitor care confecționează dranițe; șindrilar.

DRĂNICER ~i m. 1) Meșter care face dranițe. 2) Muncitor specializat în acoperirea clădirilor cu draniță. /draniță + suf. ~ar

drănicer m. Mold. șindrilar: cherestegii și drăniceri. [V. draniță].

drănicer (reg.) s. m., pl. drăniceri

drănicer s. m., pl. drăniceri

drănicer s. m., pl. drăniceri

drănicér, drăniceri, (dranicer, dranițar), s.m. (reg.) Meșter specializat în confecțioarea dranițelor: „În perioada interbelică, toți dranicerii din zonă erau organizați într-o asociație” (Faiciuc, 2008: 271). ■ (onom.) Draniciar, nume de familie în jud. Maram. ■ Termenul circulă în Maram. și nordul Moldovei. – Din draniță + suf. -er (MDA).