DRĂGÁN, drăgani, s. m. (Înv. și arh.) Dragon2 (I). – Pol. dragan.
Sursa: DLRM
(1958)
|
Adăugată de
lgall
| Semnalează o greșeală
| Permalink
drăgán (drăgáni), s. m. – Adragant. Germ. Dragant, prin intermediul pol. dragant (Tiktin). Înv.
Sursa: DER
(1958-1966)
|
Adăugată de
blaurb
| Semnalează o greșeală
| Permalink
drăgán (drăgáni), s. m. – Dragon, soldat. – Var. dragon. Pol. dragan, dragon, din fr. dragon, germ. Dragoner; var., direct din fr. Sec. XVII. – Der. drăgănesc, adj. (relativ la dragoni); drăgănime, s. f. (trupă de dragoni); dragonă, s. f. (șiret cu care se prinde mînerul sabiei), din fr. dragonne.
Sursa: DER
(1958-1966)
|
Adăugată de
blaurb
| Semnalează o greșeală
| Permalink
drăgán V. dragon.
Sursa: Scriban
(1939)
|
Adăugată de
blaurb
| Semnalează o greșeală
| Permalink