DRĂCÍE, drăcii, s. f. 1. Ștrengărie, poznă, năzbâtie; drăcovenie, drăcărie. 2. Faptă rea; blestemăție. ◊ Expr. Ei, drăcie! sau ei, drăcia dracului! exclamație de surpriză și de nemulțumire. 3. Minunăție, ciudățenie. 4. Vrăjitorie, farmec. – Drac + suf. -ie.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

DRĂCÍE ~i f. 1) Faptă sau vorbă nedemnă, rea. 2) Faptă sau vorbă nesocotită, cu urmări neplăcute, dar lipsită de gravitate; năzbâtie; poznă; șotie; bazaconie; boroboață. 3) Lucru curios, ieșit din comun; ciudățenie; minunăție. [Art. drăcia; G.-D. drăciei; Sil. -ci-e] /drac + suf. ~ie
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

DRĂCÍE s. 1. v. ciudățenie. 2. v. poznă.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

drăcíe s. f., art. drăcía, g.-d. art. drăcíei; pl. drăcíi, art. drăcíile
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

drăcíe #f.# #Fam.# Faptă drăcească. Comédie, poznă: lăsați-vă de drăciĭ, măĭ băĭețĭ! Unealtă saŭ mașină cĭudată: ce drăcie e asta? Eĭ drăcia (saŭ comedia) draculuĭ, exclamațiune de mirare și nemulțămire: Eĭ, drăcia draculuĭ! Dar ce maĭ vreĭ acum?
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

Definiții din dicționare neoficiale

Deoarece nu sunt editate de lexicografi, aceste definiții pot conține erori, deci e preferabilă consultarea altor dicționare în paralel

---

drăcie, drăcii s. f. (pop.) 1. ștrengărie, poznă 2. ciudățenie
Sursa: Argou (2007) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink