O definiție pentru doțânțea
Dicționare specializate
Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.
doțânțea, doțânțele, s.f. – Nasture de zinc cusut pe șerpar: „Mai bine eu că m-oi fa / Doțânțele mânânțăle” (Țiplea 1906: 439). – Probabil ref. la valoarea banului folosit ca și nasture.
Intrare: doțânțea
doțânțea
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.